Stând stingher,
Uitându-mā la ploaie
Vād din nou picāturile cumtaie
Aerul de ploaie.
Aceiasi oameni monotoni
Doar umbrelele diferā.
Mā uit pe geam
Si vād doar cer
Si el stingher
Simplu,fāra nori.
Asa vrea sa se simta,
Asa se va simti!
Câdeodatā stau si mā gândesc
Noi ca cerul de ce n-om fi oare?
Cerul plânge când suferā
Noi zâmbim si când ne doare.
Asta-i nu-i pozitivitate!
Oamenii te dau la o parte!
Plângi, plângi! Te implora sufletul.
Chiar si ploaia, cat o fi de caldā, te primeste in a ei baltā
ВЫ ЧИТАЕТЕ
Cromica mea de poezi
РазноеDesi nu-mi place sa scriu poezi ,aici e refugiul meu de inspiratie. Apropo, cred ca este a doua-a carte in limba romana pe care o scriu aici...
