Un nou inceput

Din noaptea..

Vantul batea, purtand frumosul par al lui Mihai. Racoare incepu sa se lase in timp ce soarele apunea incet. Baiatul statea pe acoperisul facultatii stiind ca nimeni nu-l va cauta acolo...de l-ar cauta cineva macar.

Ganduri pline de ura si dusmanie fata de sine ii aglomerau capul, facandu-l sa se sufoce cu sentimentul de ura fata de propria persoana.

Fumul unei tigari ii infunda narile, acela fiind singurul miros ce mai putea fi simtit de el. Odata ce inspira aroma tigarii, mintea ii se golea, iar gandurile dispareau...de obicei. Azi insa, acest truc nu functiona, astfel incat trebuie sa treaca la masuri mai drastice.

Terminandu-si tigara, isi baga mana in buzunarul hanoracului si scoase de acolo o lama ce nu avea mai mult de 4 cm lungime. Isi sufleca manecile si pozitiona lama perpendicular cu venele sale. Respira adanc si incepu sa numere.

1

2

3

slash*

Rezultatul nu-i paru insa multumitor, asa ca continua. In curand, mana sa stanga nu mai avu nici un spatiu gol, asa ca trecu la mana dreapta. Cateva minute mai tarziu, puse lama in buzunar, uitandu-se la antebratele sale cu o mandrie sinistra. Rezultatul fu multumitor pentru el, nu mai simtea nimic, gandurile au disparut iar vaga durere pe care o mai putea simtea dincolo de amorteala il aducea mereu cu picioarele pe pamant.

Uitandu-se melancolic la sangele ce picura continuu pe podea, nu observa persoana din spatele sau.

''MIHAI''

Mihai injura in gand si se intoarse catre sursa strigatului. In dreptul usii ce ducea la scara statea, evident de panicat si nevos, Ion. Acesta se apropie repede catre Mihai si se uita pentru 3 secunde la antebratele sale, apoi il lua de mana si-l trase dupa el fara sa spuna nimic. Mihai, neobisnuit de calm, il urma fara sa ezite.

Aparent Ion il duse la cabinetul infirmierei. Desi aceasta nu era prezenta, cabinetul era deschis. Facultatea luase decizia de a-l lasa deschis pentru orice tip de urgente, o decizie foarte buna din punctul de vedere al lui Ion. Dupa ce il intruma pe Mihai sa se aseze pe pat, acesta aduna din sertare tot ce avea nevoie pentru a-l trata pe Mihai. Ii curata ranile, le dezinfecta si le analiza putin. Din fericire nu era nevoie de cusaturi. Pe tot parcursul tratamentului Mihai nici macar nu se clinti, se uita in gol, intr-un punct din spatele lui Ion. Dupa ce Ion termina de bandajat se uita in ochii lui Mihai. Spre deosebire de ochii sai, ce erau plini de tristete, ochii lui Mihai nu aratau nici o emotie.

-daca nu vrei sa vorbesti despre asta, este ok, dar te rog sa nu mai faci asta. Nu vreau sa te pierd. Imi esti un prieten foarte apropiat si prezenta ta inseamna enorm de mult pentru mine. imi pasa de time, astfel incat, sper sa vorbsti cu mine daca ai vreo problema. Autovatamarea nu rezolva nimic, poate pe timp scurt te simti mai bine, dar pe timp lung te simti mai rau. Te rog sa nu mai faci asta. Promite-mi ca vei incerca sa te opresti

-promit. raspunse Mihai uitandu-se intr-un colt indepartat al camerei.

-úita-te in ochii mei si promite-mi, ca sa stiu ca intr-adevar promit. odata ce Mihai se uita in ochii lui Ion observa lacrimile sale. Observa privire buna si trista plina de lacrimi a lui Ion

-promit

-multumesc', acum hai acasa, trebuie sa dormi, arati extenuat

Si au plecat amandoi, fara sa-si dea seama ca se tineau de mana. Daca si-a dat seama unul dintre cei doi, atunci a ignorat asta.