Un nou inceput

Din strainatate

Mihai Eminescu pov-

Azi mai voi muta la camin pentru a incepe facultatea. Ma bucur ca am scăpat de acasă. De as mai fi stat acolo, chiar si un om, as fi innebunit total. Oricum nu le-ar fi pasat. Pentru ei am fost, si mereu voi fi, doar o anomalie a naturii.
Prin anomalie ma refer la homosexual. De la vârsta de 10 ani, tortura a inceput, când i-am destainuit unui prieten ca l-as iubi in mod romantic. Acel baiat a fost prima mea iubire, desigur, iubire este o exagerare, a fost doar o simpatie copilareasca, un crush banal, dar pentru mine la acea vreme era adevarata iubire. Desigur, dupa ce mi-am exprimat sentimentele, a urmat o viata de calvar. Nici macar el nu ma mai vedea la el. Toti au inceput sa ma vada ca pe un monstru, doar pentru ca nu eram ca ei. Toti, mai putin Maria, surioara mea mai mica, care mereu mi-a tinut partea, oricat de rau m-ar fi tratat restul familiei, restul lumii. Era gata sa duca razboaie intregi pe umerii sai, doar ca eu sa nu sufar. Sper ca va fi bine cat nu sunt prin preajma, nu as putea suporta gandul ca ea sa sufere cum am suferit eu.

Astazi imi incep adevarata viata. Un inceput, o sansa sa fiu fericit, intr-un final. Poate de acum in colo imi voi găsi iubirea adevărată, desi am dubii ca cineva chiar ar putea sa ma iubeasca. Sper totuși sa ma accepte, intr-un final, deși ma îndoiesc ca acei oameni cruzi au altceva in inima decat egoism, aroganta si ura.

Am urcat scările , ținându-mi bagajele căutând camera asociata de către recepționistă, camera 142.
Căminul acesta era surprinzător de mare, si in ciuda zvonurilor din sat, chiar era curat. Of, satenii stiu doar sa critice, chiar si atunci cand n-au nici o dovada ca ceea ce spun e concret si adevarat.

Într-un final, am găsit camera, ma simțeam complet epuizat. Am întrat pe usa si am vazut un bărbat bine facut cu barba care citea pe un fotoliu.

-ah, tu trebuie sa fii noul coleg de camera, eu sunt Ion, Ion Creanga. A zis bărbatul
- uh, eu sunt Mihai Eminescu, incantat de cunoștința. Intreaga sa atitudine este asa de binevoitoare ca sunt surprins.
-Camera ta este acolo. Dacă ai vreo întrebare despre locul acesta, mi-o poți adresa mie.
-mulțumesc.

Dupa scurta conversație, Ion s-a întors la cartea lui, iar eu m-am indreptat catre camera. Desi era intr-un camin, era surprinzator de spatioasa, arata chiar decent. Am facut o alegere buna.

După vreo 15 minute am terminat. Ce sa fac acum? M-am dus in sufragerie sa vad daca Ion inca citeste, ar fi o idee buna sa incepem sa ne cunoastem. Imediat ce am iesit din camera mea, Ion a sarit sprintar in picioare, lasand cartea pe o masuta de cafea.

-buuun, acum ca am terminat cartea, am niște întrebări să-ți adresez. a zis Ion privindu-ma fix in ochi.

-Desigur. Ce intrebari ai?

-De unde esti? Eu sunt din Humulesti, o localitate din Neamt.

-Sunt din Botosani.

-Cati ai?

- am implinit 19 anul acesta

-perfect! suntem de aceeasi varsta. Continuand: Ce studiezi? La ce facultate?

- sunt la litere, tu?

- la drept, ma gandeam ca mi s-ar potrivi

-M-ai vreo alta intrebare?

-nope! restul curiozitatilor vor fi aflate pe parcursul colaborarii noastre. Sper ca ne vom intelege bine!