N-am știut s-o iubesc cum merita,
S-o ascult cum trebuia,
Și s-o visez ca pe-o muză,
Ce-mi era veșnic dispusă.
Și-acum sunt blestemat,
Să aud nimicul ce mi l-am socotit,
Să visez doar vidul, unde ea nu mai era,
Pierdută în timpul altcuiva.
Căci dragostea mi-am renegat,
Și cu ea odată, fericirea toată,
Eterna suferință,
Rămânând cu a mea dorință, ea.
