De ce noi prețuim atunci când pierdem
De ce noi pierdem când nu prețuim
De ce nu învățăm că-n toiul iernii
Albastre flori pe câmp nu vom găsi?
De ce călcăm coroana în picioare
Apoi ne plângem că natura omorâm
De ce sădim cu bucurie o floare
Apoi o rupem și-o aruncăm pe câmp
De ce părinților dorim s-avem copii
Și-i așteptăm cu o fervoare mare
Dar nu-i iubim atunci când îi avem
Abandonați în lumea fără soare
De ce noi învățam atât de mult
Dar caracterul nostru este-atât de negru
Și pas cu pas ne transformăm în plumb
Scăldați în apogeu pe muntele celebru
De ce având atâtea biblioteci
Ne lamentăm cu falsele principii
Alunecând în negrele poteci
Suntem robiți de pofte și de vicii
De ce citim istoria de veacuri
În loc să fim bogați rămânem goi
Ne construim în ani frumoasele meleaguri
Și-apoi le nimicim prin foame și război
De ce în generația spectacol
Am avansat spre culmi
Ce poate n-am visat
Eu mă întreb
Dar înțeleg
Retoric
Aud ecou
Perpetuu
Am clacat !
de Gaiceanu Vitalie
