Spectru
Azi răul guvernează prin tot cei coruptibil
Un demiurg abject adună oameni reci
O luptă ce se pare să-nvingi e imposibil
Un spectru ce imbold e revolut pe veci
Prin plictis ține inimi în haos și neant
Un somnambul sedus de slovele perfide
Servil abjectul suflet se lasă azi tarat
De falsele emoții, cuvintele morbide
Hulesc prin anvergură neacceptabil sacru
Promiscuitate, repugnă, nonșalanță
În insolubil curge doar universul lacom
Spre derizoriu pleacă deliberata viață
Propagă-n lume vicii anihilând virtuții
Cusururi obsedate lipsite de valori
Străvechea uneltire prin pactul cu corupții
Se luptă ca și Nero în ring cu spectatori
Mustrat e astăzi Albul, hulit e tot ce-i sfânt
Prin goala mișelie otravă îndulcită
În dualism un homo de șarpe-i hărțuit
Exsanguu duhul morții pe-o lume amorțită
Frenetic strigă-n ziare că Yahweh a murit
Prin nihilismul jalnic fervenții demagogi
El nu mai este-n lume respins ne-a părăsit
Acum e o gâlceavă de fameni și escroci
Un veac de altercații, exces, dezlănțuire
Emanciparea oarbă atât de inventivă
Nefast se-aprofundează o lume în prostie
Pe-o pantă lăcrimată, autodistructivă
O rugă în răspăr e ultima suflare
Sucomba națiune respiră metastază
Ereziarhul fură floarea de albele petale
Iluzie deșartă în alb escamotează
Dar pentru credincioșii, fideli pân-la sfârșit
Se scrie veșnic slove cu aur pe hârtie
Ei merg pe calea albă cu frunze de granit
Perpetuu cu Mielul domnind o veșnicie
