You saved my life

Capitolul 4 - Fluturi în stomac

E luni. Mă cuprind toate emoțiile posibile. După două zile în care am așteptat un semn, în sfârșit o să îl văd. Tot weekend-ul l-am avut în gând doar pe Noah. Singurul semn de la el a fost un like la noua mea postare le Instagram. Dar nici un mesaj...
Pe drum spre școală nu puteam să nu mă gândesc la acea îmbrățișare. Era perfect. Îi simțeam brațele puternice și pieptul așa moale... Oare o fi simțit cât de tare îmi bătea inima?
Ajung și eu, într-un sfârșit, la liceu și mă duc direct la Sophie care îmi arată foarte mândră ce mesaje i-a dat Noah.
- Nu te cred că ți-a răspuns..
Dar Sophie, având un zâmbet viclean, îmi arată cu degetul ceva în spatele meu. Când mă întorc, îl văd. Arată divin. Mă fac roșie ca bulionul și mă întorc spre Sophie.
- Sper că a venit doar să stea de vorbă cu băieții și că nu o să bage de seama ca sunt aici.
Dar prea târziu. Noah era la câțiva pași de mine. Mi-a pus mâna pe umăr și mi-a spus :
- Hey. Scuze că nu am dat nici un semn în weekend. Am fost destul de ocupat și abia am avut timp de telefon.
Eu, care tremuram de parcă aveam parkinson și eram vișinie la  față, am încercat să vorbesc, dar mă bâlbâiam încontinuu.
- Eu... ăăă.. stai liniștit... e totul ok.
Noah, însă, se amuza de reacția mea, dar îmi zambea înțelegător. Apoi s-a întors și a plecat.
Pot spune cu tărie că asta a fost cea mai tare zi din viața mea.