You saved my life

Capitolul 2 - Ochii ăia..

Era un băiat pe care nu îl mai văzusem până atunci. Era înalt, atletic, avea părul șaten deschis. Dar ce mi-a atras cel mai mult atenția erau ochii. Avea niște ochi așa albaștri și superbi. Prezența lui mă face să am fluturi în stomac. Ceea ce nu era prea ok. Oricum nu am nici o șansă cu el. Băiatul arată minunat, iar eu arăt ca o jucărie de pluș lăsată în ploaie. Clar nu am nici o șansă cu el. Dar ceva din mine îmi spunea măcar să-mi încerc norocul.
A venit în altă pauză la clasa mea și a pus la laptop una din melodiile mele preferate. Atunci mi-am făcut curaj și am zis:
-Te-aș lua în brațe pentru asta.
Ce m-a uimit mai tare a fost că el chiar a venit spre mine cu brațele deschise. Bineînțeles că nu aș fi ratat oportunitatea asta și m-am dus direct în brațele lui. Era o senzație așa plăcută să fiu în brațele lui. Și uite așa am simțit că mă îndrăgostesc... După ce a plecat, am întrebat pe toată lumea dacă știe cum îl cheamă sau care e contul lui de Instagram. Am aflat că îl cheamă Noah și când i-am descoperit contul de Instagram tot ce mi-a trecut prin cap a fost să îi dau mesaj. Așa că am făcut-o.
"- Hei. Sper că nu au fost colegii mei prea enervanți dau ceva."
Da, cel mai banal mesaj.
"- E în regulă. Stai liniștită."
Ok, a răspuns mai repede decât credeam. Cum să fac să îi spun de îmbrățișare... Aia e, zic ce îmi trece prin cap.
" - Voiam să îți mulțumesc pentru îmbrățișare. "
Răspunde imediat.
" Cu plăcere. "
ATÂT?! CU PLACERE?! Eu care m-am îndrăgostit efectiv când s-a apropiat de mine și el zice doar "cu plăcere"... Clar, a văzut că arăt ca naiba.. Poate are relație sau poate a vrut doar să fie drăguț...
În fine o să îmi treacă faza asta...