Un adevăr ucigător

CAPITOLUL 1

Stau cu o cană de ciocolată caldă în mâini și privesc în gol. Scrisoarea pe care tocmai o citisem își atinse scopul. Mă făcuse să cred că viață e cu adevărat o minciună. Era un lucru cu care speram să nu mă mai întâlnesc. După așa-zisa moarte a sa am crezut că nu voi mai auzi niciun cuvânt de la el. Dar iată că am descoperit o scrisoarea aproape arsă și ruptă în bucăți semnată cu numele de Ralf Benette. Tatăl meu.

Draga mea Kyra,

Știu că pari surprinsă că îți scriu după atâția ani. Da, am placat când erai mică. Aveai doar șase ani. Probabil nici nu îți mai amintești bine de mine. Poate nu mă crezi, dar chiar mi-e dor de tine.

Eram mai mult ca sigură că îmi scrie pentru că vrea ceva ce a uitat când a plecat sau pentru că vrea să mă revadă și să se pună bine cu mine în caz că are nevoie de vreun martor la un proces.

Cred că ești foarte supărată pe mine.

Puțin spus foarte.

Mă gândesc că mama ta a avut multă grijă de tine. Acum vreau să-ți explic de ce am plecat.

Iar acum urmează o poveste lacrimogenă pe stilul lui Ralf Benette.

Eu și mama ta nu ne mai înțelegeam destul de bine din cauza unor lucruri pe care nici eu nu le-am știut la început. Nu i-am cunoscut niciodată familia și poate că dacă nu o făceam încă eram acolo cu voi două. Evelyn era foarte secretoasă, aproape tot timpul. La un moment dat am aflat că un mare domn murise și îi lăsase ei o parte din avere. Primise scrisoare care o anunța că este una dintre moștenitori. Scrisoarea i se adresa ei, dar era cu numele de Sabrina Lane. După ce am aflat că ea făcea parte din acea familie. Am avut multe dispute și am ajuns la concluzia că mai bine plec. Pentru totdeauna.

Următoarea parte a scrisorii a fost mult mai greu de digerat. A trebuit să o citesc de două ori ca să o înțeleg pe deplin.

Evelyn uitase cum pot acapara banii mintea. Banii nu aduc niciodată fericirea. Cu cât ai mai mulți cu atât ești mai corupt. Niciodată nu e destul. Vrei mai mult și începi să nu mai fii tu.

Ia aminte la ce ți-am scris. Nu totul e ceea ce pare. Unele lucruri sunt rezultatul imaginației tale, iar altele sunt rezultatul minciunilor altora.

Te rog din suflet să cauți adevărul tot timpul și să nu-i lași pe ceilalți să-ți controleze gândurile și ideile.

Cu drag, tatăl tău

Ralf Benette.

În ultima parte a scrisorii tata făcea aluzie la fratele lui Miles. Ne-a mințit că trebuie să plece într-o călătorie de afaceri, când de fapt a mers să se căsătorească cu Annabeth,o veche prietenă de-a lui."altele sunt rezultatul minciunilor altora".

Mama îmi spunea că tata plecase pentru că își găsise pe altcineva, în altă țară.Da nu era chiar o poveste bună de spus unui copil de doisprezece ani. Atunci am întrebat-o

prima și ultima oară ceva despre tata. Când nu am încetat cu întrebările a început să strige că a fost un mincinos, iar un an mai târziu mi-a spus că tatăl meu a murit într-un accident de mașină. De ce mi-a ascuns adevărul? El a plecat din cauza banilor. Dar încă nu știu totul.

Întrebările îmi roiesc prin cap. Ce a făcut mama așa de rău? De ce m-a mintit ca a murit? Totuși e tatăl meu. Oricât de mult l-ar fi urât nu ar fi trebuit să-mi spună o asemenea minciună.

Am lăsat cana pe masa din camera de zi și am fugit către camera mamei. Era singura mea șansă. Ea e plecată într-o călătorie de afaceri. Deși încep să mă îndoiesc de faptul că e doar o călătorie de afaceri și nu o vizită la familia ei. Am doar o verișoară pe care o cunosc din partea de familie a mamei. Mara! Atunci mi-am dat seama ar trebui să-i spun și ei toate astea. Nici ea nu și-a cunoscut partea de familie a tatălui ei. Fratele mamei.

Când am ajuns în camera ei am început să caut un act, o hârtie, un dosar orice. Sub patul ei era o cutie de pantofi. Trăgând-o afară de sub pat am observat că nu se mai închidea bine. Am luat capacul în mâini și l-am scăpat când am văzut scrisori cu adresa noastră cu același scris. Scrisul era a tatălui meu. Erau scrisori de când am împlinit șapte ani până la ziua mea de naștere din 10 februarie anul asta. Îmi scrisese când împlinisem 17 ani.

În momentul în care am ridicat privirea la cutie am văzut porțiuni din ziare tăiate și unele rupte în bucăți. Țineam în mână un articol care vorbea despre dispariția subită a unei fete.

"Sabrina Lane a dispărut acum două zile. Părinții fetei sunt foarte îngrijorați și speră că o vor găsi cât de curând posibil. "

Sabrina Lane era numele menționat și de tata în scrisoarea lui. Lane e numele de familie a Marei. Chiar trebuia să vorbesc cu ea.

M-am repezit spre telefon. Am căutat numărul ei în agendă.

-Te rog răspunde, am murmurat eu, când telefonul a bipăit.

După două minute de chin și agonie în care am crezut că iar și-a pierdut telefonul, a răspuns.

-Ce mai surpriză, a spus ea relaxată de le capătul firului, nu m-ai mai sunat de mult.Kyra e totul în regulă?

-Ești în oraș?

-Da.

-Poți veni pe la mine?am întrebat plină de sperantă.

-Logic! Ajung în maxim jumătate de oră.