Atunci cand totul se schimba

7. Al 3-lea sarut

Era inceputul lui octombrie si zi de vineri, ieseam de la scoala...pe la spate simt cum cineva ma impinge in stil de gluma si apoi cand ma intorc il privesc pe el si doar pe el, Eduard.

Eu- Ce faci ma baiete? Ce te apunca, era sa cad!

El- Upss, scuze nu a fost cu intentie..

Eu- Glumeam prostutule (hahaha)

Apoi a inceput sa ma fugareasca pana cand m-a prins, am inceput sa radem si am privit in jurul nostru, totul era atat de linistit, eram intr-un parc langa o bancuta veche de lemn care parca ne vorbea si ne zicea sa ne asezam, pe jos era un covor plin de frunze uscate, numai bune pe post de pat, dar nu va ganditi la prostii, eram doar niste copii sau poate nu chiar dar totusi...

Eu m-am aruncat in toate frunzele alea si am inceput sa rad parca aveam 5 ani, el a facut la fel si am inceput sa ne "batem" cu frunze, el iubea modul in care eu vedeam viata ca pe o jucarie iar eu iubeam tot ce iubea el. Dupa putin timp am vazut un leagan si am inceput sa ma dau in el, Eduard ma privea si imi zambea, observam cun ochii lui straluceau si parca totul era perfect, apoi deja incepeau sa ma ia ametelile si era sa cad din leagan dar el m-a prins in bratele lui si apoi ne-am dat impreuna intr-un topogan.......

Minutele treceau si parca noi unul de altul nu ne mai saturam, era prima oara cand simteam un sentiment atat de aprins si era prima oara cand ceva nu vroiam sa se termine, parea un film dar ca sa fie complet, lipsea ceva, chiar atunci ne-am asezat pe banca si el m-a privit in ochi, eu i-am zambit si ma topeam incet, incet in privirea lui, atunci s-a apropiat de buzele mele si m-a sarutat, era un vis din care nu vroiam sa ma mai trezesc, viata mea prindea sens. ♡

Scuze de greseli dar este prima mea poveste, sper sa va placa si astept pareri ca sa vad daca are sens sa mai continui cu alte capitole.