Angel

Capitolul 37

Angel Pov.

Imediat după terminarea cursurilor, am vrut să mă întorc la sediul lui Michael. Dar cum planurile mele nu merg niciodată cum mi le propun, a trebuit să vin acasă și să îmbrac ceva elegant pentru întâlnirea neplanificată cu părinții mei. Acum trebuie să fiu prezentă și la întrunirile de prânz, nu doar la cină?

Schimb rochița cumpărată de April cu o bustiera din imitație de piele cu bretele subțiri și o perche de blugi negri care se modelează perfect pe mine. Îmi prind părul într-o coadă și îmi refac machiajul, apoi îmi trag o pereche de tocuri în picioare. După o ultimă privire în oglindă, îmi iau geanta cu cele necesare și îmi părăsesc locul de liniște.

După douăzeci de minute de condus opresc mașina în parcarea restaurantului pretențios și trag aer în piept. Observ că este și mașina lui Peter lângă cea a părinților mei și un zâmbet îmi conturează buzele.

Să înceapă circul...

Intru în restaurant și ochesc masa la care sunt părinții cu Peter și mă îndrept într-acolo. Mama este prima care mă observă din cauza fluierăturilor din partea bărbaților din restaurant. Cred că mama mai are puțin și face infarct. Tata mă studiază fără nicio expresie-știu că el nu are nimic împotrivă cu felul în care aleg să mă îmbrac-, iar Peter cred că...salivează.

-Sper că n-ați așteptat mult. Spun după ce îl îmbrățișez pe tata.

Îi salut și pe mama și Peter, dar nu primesc un răspuns din partea lor. Mă așez pe scaunul de lângă Peter și zâmbesc privindu-i pe fiecare în parte.

-Ne-am adunat aici azi pentru că...? Încep eu apoi beau din paharul cu apă din fața mea.

-Ce se întâmplă cu tine? Vorbește mama nereușind să-și țină șocul pentru ea.

-Nu înțeleg la ce te referi, mamă.

Îmi mut privirea spre tata care își mănâncă în liniște prânzul și din când în când îmi mai zâmbește pentru încurajare.

Nu s-a săturat de figurile mamei mele?

-Ești...Parcă nu mai ești fiica pe care eu am crescut-o.

Îmi dau ochii peste cap și oftez obosită de această replică. Încă de când m-am „despărțit" de Peter o ține încontinuu cu asta.

-Mamă, sunt tot eu. Aceeași fiică, care este prima la Medicină. Aceeași fiică, care vine la toate întrunirile tale inutile, Aceeași fiică, care îți înghite prostiile, dar știi ce? Mi-a ajuns. Oamenii se schimbă, se redescoperă. Am doar 21 de ani. Îmi trăiesc viața cum vreau, iar dacă e să mă dau cu capul de greșelile mele, o voi face cu zâmbetul pe buze.

Aceasta fâțâie din mâini parcă vrând să încetez din a vorbi și mai beau o gură de apă.

-Lasă prostiile astea... Peter vrea să fie cu tine. Tu de ce faci pe inaccesibila?

Nu a auzit nimic din ce i-am spus?

-Mamă. Termină. Pentru asta m-ai chemat aici? Pentru asta i-ai dat peste cap programul încărcat al tatei? Nu vreau să fiu cu Peter. Am încercat, dar nu pot. Spun, urlând la mama ca din gură de șarpe.

Îmi pare rău că fac asta. Îmi pare rău că trebuie să țip la mama să mă înțeleagă. Îmi pare rău că toată lumea din restaurant e cu ochii pe noi. Știu că ei nu îi place atenția nedorită.

Peter se ridică de la masă salutându-mă, iar eu îi răspund la salut dând ușor din cap. Nu am nimic personal cu el, dar m-a rănit. Îl voiam pe el în acel moment intim, dar a trebuit să îmi distrugă cheful. Este conștient de asta, doar că este tras în toată tărășenia asta din cauza mamei mele și a mamei lui.

-Vreau un motiv, scumpo. Un motiv pentru care nu vrei să fi cu el. Ți-a făcut ceva? Vorbește mama ușor de parcă nu acum câteva secunde am țipat la ea.

Acum sunt „scumpo"? Uneori am impresia că mama mea e mai nebună decât mine. Cum poate trece atât de repede de la o stare la alta? Tata este și el atent de data asta la discuție și pare că este îngrijorat pentru mine.

-Nu neapărat...

Suspinul mamei mă face să mă opresc din ceea ce vreau să spun și îmi mut atenția spre ea. E prima dată când o văd îngrijorată.

-La naiba. Ce ți-a făcut?

De data asta, eu și tatăl meu rămânem înmărmuriți la auzul mamei. Cumva mama a „înjurat" pentru prima dată?

-E complicat. Eram la un moment dat într-un moment mai...fierbinte, dar m-a lăsat baltă.

Tata se îneacă cu apa pe care o bea, iar mama se încruntă. Nu cred că port discuția asta cu tata de față.

-Nu mai vreau să aud despre o relație cu el. Plus...mă văd cu cineva.

-Cu cine? Întreabă tata revenindu-și după tuse.

-M-am mai întâlnit cu el acum câteva luni, dar apoi ne-am despărțit pentru că trebuia să...plece, dar acum...ne-am revăzut și...Cu el am fost aceste două zile în care nu ați dat de mine.

Bună treabă, Angel. Acum ține minte minciuna asta ca să nu intri în bucluc.

-Putem să îl întâlnim? Vorbește mama de data asta mai vioaie.

-O să vorbesc cu el. Dar trebuie să știți ceva despre el...

-Ce? E traficant? Sau răpitor? Vorbește tata amuzat, dar eu mă crispez pentru o clipă.

Mai bine nu puteam spune nici eu...

-Nu. Poate răpitor de inimi...E o diferență de vârstă între noi.

-Câți ani are, scumpo? Intervine mama cu grijă și îmi las privirea în pământ.

-Patruzeci de ani. Spun atât de repede încât nu cred că m-au înțeles.

Îmi ridic privirea spre ei și îi văd palizi. Asta nu e bine. Nu e deloc bine.

-Nu au mai fost bărbați disponibili care să aibe vârsta ta? Sau măcar apropiată ție?

-Mamă, nu vorbesc despre asta. Îmi place de el. Dacă mai vreți să vi-l prezint, anunță-mă. Spun și mă ridic de la masă.

Trec pe lângă mesele pline cu oameni și ignor din nou privirile intense ale bărbaților apoi urc în mașină. Am nevoia să îmi golesc mintea de toate prostiile care s-au întâmplat.