Angel

Capitolul 36

Pun piedica apoi îmi așez arma din nou la spate. Mă ridic de pe scaun și părăsesc sala cu Logan pe urmele mele.

-Cine mai are ceva împotriva lui Angel? Întreb privindu-mi oamenii care sunt pe hol.

Nimeni nu spune nimic și lasă privirea în pământ.

-Dacă cuiva îi mai vine vreo idee împotriva lui Angel, va avea de-a face cu mine. Continui pe același ton impunător, iar ei doar dau din cap. Faceți curat în birou.

Trec pe lângă ei și mă îndrept spre camera mea. Logan mă urmărește fără a scoate vreo vorbă, dar l-a cum îl cunosc o să înceapă să vorbească imediat ce vom ajunge într-un loc liniștit, lipsit de atâtea urechi. Îmi dau sacoul jos și îmi torn wiskey pe care îl dau pe gât imediat.

-Tu n-ai treabă cu Emma? Îl întreb pe Logan care stă comfortabil pe fotoliu.

-Emma e ocupată cu spargerea rețelei arabilor. Nu îi place să o deranjez.

-Bine că cineva mai lucrează pe aici...

Îmi trec palmele peste față de câteva ori încercând să elimin oboseala care pare că nu mai vrea să mă părăsească apoi mă așez pe un colțar în fața lui Logan aprinzându-mi o țigară contrafăcută. Îmi aduc aminte cum am fumat acest gen de țigară când Angel a făcut un atac de panică, apoi ne-am sărutat...Amintirea creându-mi un disconfort în pantaloni.

Futu-i...

-Ce știm despre ruși? Întreb, după ce expir fumul toxic din plămâni.

-Încearcă să facă cât mai puține valuri, însă din cercetările Emmei, există ceva mișcare necunoscută.

-Trebuia să o omor pe Natasha când a amenințat-o prima dată pe Angel. Nu mai erau complicațiile astea acum.

În mod normal, Logan m-ar fi corectat sau mi-ar fi dat dreptate la spusele mele însă de data asta nu spune nimic, dar văd că este măcinat de ceva.

-Spune. Continui eu trăgând din țigara toxică.

-Ce anume?

-Ce te macină. Haide. Dă-i drumul.

-Nu este treaba mea să mă bag.

-Atunci spune-mi ca de la prieten la prieten.

Acesta mă privește fix, cu mâinile împreunate pe genunchi și trage adânc aer în piept. Nu o să-mi placă ce-mi spune, nu?

-Ești sigur că vrei să o ți-i pe Angel lângă tine? Nu ar fi periculos? Nu i-ar desena o țintă pe frunte?

Sting țigara și o abamdonez în scrumieră apoi merg să mai îmi torn wiskey. După ce îl dau pe gât revin la locul meu inițial.

-Cel mai probabil așa e, dar nu mai vreau să stau departe de ea. Nu mai pot.

-Are nevoie de spațiu, Michael.

-Are nevoie de mine. Am nevoie de ea. Am văzut ce se întâmplă când nu e lângă mine.

-Știu. Și ca prieten al tău, îmi doresc să îți găsești fericirea. Nu e singura femeie de pe planetă.

-Pentru mine este.

Acesta face ochii mari și dă din cap de parcă nu-i vine să creadă ceea ce a auzit.

-Știam că ți-i la ea dar nu credeam vreodată că tu chiar te vei îndrăgosti.

Îmi dau ochii peste cap pufnind.

-Știai că o iubesc.

-Știam...Dar nu știam că tu chiar o iubești așa.

Mă încrunt spre el pentru că habar n-am despre ce vorbește. Este prietenul meu dintotdeauna dar uneori nu am habar despre ce vorbește.

-Nu înțeleg...

Acesta oftează apoi își trece degetele prin păr enervat.

-Ce te vei face dacă nu se întoarce la tine? Ce te vei face dacă nu te alege pe tine ci pe Solomons?

Doar la auzul numelui idiotului acela îmi crește tensiunea. Îmi încleștez maxilarul opunându-mă impulsului de a merge să-l caut și să îl torturez până la moarte doar pentru că a atins-o pe Angel, chiar dacă nu eram împreună în acel moment. Îmi amintesc că am văzut-o privind pe geamul bucătăriei sale spre mine. Eram atât de curios de fata mea încât am condus până la ea și am privit-o de lângă mașină. Mai mult ca sigur credea că halucinează, dar acele câteva clipe în care mi-a susținut privirea au fost pansamente pentru inima mea. Până când l-am văzut pe idiotul de Solomons apropiidu-se de ea. A trebuit să plec altfel îi făceam felul și Angel nu era prea fericită de asta.

-Se va întoarce la mine. Trebuie să se întoarcă...

Rostesc cuvintele mai mult pentru mine. Nu știu dacă se va întoarce pentru că înainte să plece i-am cerut să se întoarcă la mine dar nu mi-a dat nimic de înțeles că ar face-o.