Atunci când mi-ai promis că o să rămâi lângă mine până la final eu chiar te-am crezut. Poate că într-adevăr sunt naivă așa cum îmi ziceai mereu. Poate că sunt prea inocentă pentru lumea aceasta. Poate că am mai multă încredere în vorbe decât în fapte. Poate că totuși cred în basme vii. Poate că sufletul meu este totuși necopt și e precum un copil aruncat în lume. Poate că rolul tău a fost să mă hrănești cu iluzii, să creezi o pânză de sentimente false în care să cad și să se rupă imediat și astfel să primesc un șoc teribil care să mă educe subit. Iar căderile de sus, sus de tot, din alea nouă ceruri, când ești cu capu-n nori, căderile astea dor, te fărâmițează. Iar ca să mă adun durează....durează pănă găsesc o altă iluzie, plină de minciuni dulci în care inima mea să se năclăiască și se se lipeasca la loc...chiar si strâmb... Măcar data viitoare calea până jos mi-e cunoscută.
Sfârșitul nostru s-a întâmplat atât de repede!
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
