Între abis şi paradis

CAPITOL BONUS - O rază de lumină

Totul părea mai uşor când Richard era prin preajmă. Nu neapărat că ea nu se descurca, dar lucrurile mergeau mai armonios în familie. Felix nu mai era atât de răsfăţat şi ea putea sta mai liniştită. Atmosfera era evident mult mai puţin agitată. Probabil era o chestie a bărbaţilor. A apucat să îşi aranjeze cămaşa şi să îşi prindă părul într-o coadă de cal cât de cât decentă.

- Iubito, m-am gândit mai bine.

Şi-a ridicat privirea măsurându-l din cap până în picioare.

- Nici gând. A spus ea trăgându-şi haina pe braţe.

- Dar nici nu m-ai auzit ce vreau...

Anastasia i-a fixat căciuliţa pe cap fiului ei şi l-a îndemnat pe Richard să iasă afară din casă ca să poată să încuie uşa.

- Spui asta de când l-am avut pe primul, Richard, normal că ştiu ce vrei. Unul e de ajuns pentru moment.

- Dar Felix vrea un frate! Sau... o surioară. Depinde, nu-i aşa fiule?

- Da. A spus băiatul simplu preocupat de cravata tatălui.

- Richa- bărbatul şi-a lipit rapid buzele de ale soţiei sale făcând-o să tacă.

- Măcar hai să ne mai gândim la asta da?

Şi-a lăsat privirea în jos admirându-şi papucii.

- Vedem.

- Dar...

- Întârziem la muncă. Iubitule.

*

- Iubito... a spus el presărându-i săruturi pe umăr.

- Hm... a mârâit ea dintre aşternuturi.

- Eşti înscărcinată?

Femeia a deschis ochii şi a privit încruntată ceasul de pe noptieră. S-a întors privindu-l cu uimire ţinându-şi gura căscată.

- E cinci treizeci dimineaţa! Nu pot să cred că mă trezeşti pentru aşa ceva.

- Dar eu...

- Ai face bine să dormi chiar în momentul ăsta, Edinson. Altfel ne supărăm grav.

S-a întors pe partea cealaltă de pat trăgând de plapumă cu putere şi descoperindu-l. A luat-o în braţe şi i-a sărutat uşor locul de după ureche. A stat preţ de câteva minute cu nasul în părul ei bucurându-se de aroma ei specifică.

Nu putea să doarmă sub nicio formă, se plictisea şi se gândea tot la asta de câteva nopţi încoace. Mai voia un copil. De fapt voi mai mulţi. Voia o întreagă echipă de fotbal, Felix îi umplea viaţa de bucurie. Nu credea că va mai ajunge vreodată să se bucure aşa de mult de ceva.

Relaţia degradată cu Gloria, relaţiile pasagere de după, plecarea în Anglia, totul era aşa de întunecat şi morbid în viaţa lui încât credea atunci că nu mai are dreptul la fericire. S-a dat jos din pat şi şi-a trecut mâna prin păr. După ce s-a asigurat că soţia lui e bine învelită în aşternuturi, şi-a luat papucii de casă în picioare şi a ieşit din cameră în cea mai mare linişte. Păşea tiptil pe hol şi a intrat în camera unde fiul său dormea liniştit. Câtă plăcere îi făcea să îi vadă făţuca micuţă şi zâmbetul sincer. Şi în special gura mare pe care a moştenit-o de la mama sa. Când se decidea că e cazul să facă gălăgie trezea toată casa.

Câtă lumină putea să intre în casa lui o dată cu venirea Anastasiei. Îi mângâiase timid obrazul lui Felix şi a pus un sărut pe faţa grăsunului. Băiatul a dat din mânuţe şi a căscat, parcă cerând să fie lăsat în pace, aşa că Richard s-a conformat şi l-a lăsat să doarmă. Parcă un sentiment de nostalgie îl încerca când se gândea ce repede a crescut. Numai când mergea de-a buşilea prin casă.