Sunt o proasta și o idioata. O tâmpită care la băutură mănâncă tot rahatul după lume. Da. Astea erau planurile mele. Astea sunt. Am gândit ca sunt tânăra, arat binișor și as putea sa fac banii repede. Și pot sa-i fac.
El a aterizat în viata mea pe negândite. Nu mi-a mai stat mintea la bani sau sa caut un pion. Nu am nici o graba. Cel mai important e ca fac ceea ce-mi place. Ca e afacerea mea sau ca sunt angajata...
Ma zvarcolesc în pat, nu pot sa adorm. Le sucesc și le învârt pe toate părțile, pe toate...
Nu mai stiu nimic de el de douăzeci și patru de ore... așteaptă sa ma hotărăsc eu, oare? Sau l-am dezamăgit și nu vrea sa mai știe de mine? Nu trebuia sa accept banii, asa-i? Sau trebuie să-i iau și sa nu spun nimic? Sa fiu nebuna dacă știu cum trebuia sa reacționez.
Mi-am făcut atâtea planuri în minte despre cum va fi când voi întâlni pionul potrivit... și e drept, aceeași imagine o aveam și eu... bătrân, sau mult mai învârsta decât mine, însurat sau nu, nu m-am gândit la asta, fantezii scârboase... Le-aș fi făcut față și fanteziilor... Mi-aș fi imaginat un tânăr frumos și cu mușchi în locul lui, și as fi reușit. Dar acum, când chiar e un tânăr frumos și cu mușchi...cand e el... cu ochii lui... și când mai sunt și niște sentimente la mijloc... off!
Nu-l iubesc, sau rahaturi deastea. Nu. Dar fluturașii există. Sunt acolo doar când ma gândesc la el și la anumite lucruri pe care le-am făcut împreună. Sau când îmi las mintea sa revadă imaginea lui, privirea cu care ma străpunge de fiecare data. Astea-s sentimente pentru mine și trebuie sa le recunosc! Atârnă în balanță...
Nu spun ca nu-mi surâde ideea. Ohoho. Dar parca... ceva nu ma lasă. Nu vreau sa am obligații. Ma simt prinsă la mijloc, cumva... Absurd.
Îmi oferă ce am nevoie, din toate punctele de vedere, ce căutam, dar totuși... nici ideea de relație nu ma deranjează. Eram dispusa sa o încerc oricum. Fără sa grăbim lucrurile, doar sa le lăsăm sa se întâmple. Din categoria, dă-i timpului timp și le va aranja pe toate.
Pur și simplu ideea cu pionul îmi ieșise complet din minte. Era rezervata pentru atunci când relația s-ar fi terminat. Pentru ca pana la urma se va termina. Toate se termina, se consuma. După ce te cunoști intru totul, se duce naibii magia de început. Și rămân lacrimile. Toate încep cu bucurie și se sfârșesc în lacrimi.
Ori, lacrimile astea, n-ar fi fost posibile atunci când ai o "relație" doar din interes. Ce-ar fi sa plângi după un moșulică, după ce ți-a umplut contul.
Dacă as fi făcut pasul acesta mai înainte. Atunci când am avut ocazia, dar conștiința nu m-a lăsat...toate erau rezolvate și acum puteam sa mi-o trag doar din plăcere. Dar de...vise de fata mare. Prinți pe cai albi. Și frumoși și tineri si plini de bani... De unde...
Sa merg la mama oricând vreau... asta chiar este un super vis. În atâția ani, n-am reușit niciodată. Și da, banii sunt problema. Timp poate mi-aș fi făcut, un weekend, dar banii mereu sunt problema. Și a mea și a tuturor.
Iar faza cu 'nu-mi datorezi nimic, niciodata' , ma lași. N-o cred nici într-o mie de ani. Dacă vrea sa ne mutăm împreună, sa facem totul împreună, vrea să-mi pună lanțuri. Azi un pic, mâine un pic, până-mi spune cu ce sa ma îmbrac, ce și cât sa mănânc, ce culoare să-mi fac unghiile și alte căcaturi. Nu pot accepta sa fiu vreodată ca mama. Nu accept. Prefer sa fug mâncând pământul, decât sa trăiesc vreodată viata pe care a dus-o ea.
Din iubire se fac multe. Iar violenta are multe forme. Traumele rămân, oricât te-ai lupta cu ele și oricât de puternic ai crede ca ești. Sunt acolo si mereu vor scoate nasul, când te simți mai pregătit pentru viață, și te trag înapoi...
Off, dacă as ști ce sa fac... sau altfel spus, dacă m-ar lasă conștiința sa o fac. E un super cadou el. Un pachet frumos ambalat, plin cu de toate.
Sa-i spun ca nu accept banii, dar sa continuam, sa vedem ce iese...cred ca as fi puțin proasta. Și disperata.
Sa-i iau banii...as fi târfă. Ar gândi ca stau cu el pentru bani, și poate la un moment dat, chiar asa va fi.
Nu știu ce alegere sa fac. Și cel mai nașpa e ca nici n-am cu cine sa vorbesc despre chestia asta. El e singurul și doar va încerca să mă convingă. Asa cum a făcut și aseară. Dacă mai stăteam un pic, cred ca as fi ajuns să-l implor sa nu plece, sa ne-o tragem pana în zori. Pare atât de perfect, la naiba sa îl ia.
Dupa partida dura de aseară, care n-a fost chiar atât de rea, când mi-am adunat tot curajul ca să plec, am văzut numai petale de trandafiri pe tot holul... am zis ca mor. E prea frumos sa fie adevărat.
Nici n-am avut curaj sa deschid plicul. Sta pe noptiera, lângă mine, si-l privesc de parca ar fi cel mai mare dușman. Mi-e frică.
Ioana:
14.11.2019 ora 23:08
"Mi-e frică"
Send
Asa, ca de Mos Nicolae, de la mine pentru tine. Cine ne povestește următorul capitol, el sau ea? Spor la citit😘😘😘
