- Spune-mi despre tine? De ce florărie?
Jumătate de sticla de vin, ne-a dezlegat limbile la amândoi. Am mâncat și vorbim în timp ce așteptăm desertul. O prajiturica cu afine, specialitatea bucătarului.
- Pentru ca ador florile. Tot ce tine de munca mea, ador. De la mirosul ala de flori și florărie, la polenul de pe mâini și haine, ambalaje, combinatii de flori, plante ornamentale, absolut tot. Panglici, cutii, ambalaje. Preferatele mele sunt buchetele de mireasa. Orice aranjament mare îmi place sa fac, dar buchetele... le ador. N-as mai pleca acasă când stiu ca am pentru a doua zi buchete de făcut.
Învârte vinul în pahar și zâmbește.
- Vrei sa te măriți?
- Nuu.
Răspunsul vine instantaneu și este foarte categoric. Plus ca încep sa rad ca proasta.
- De ce râzi?
- De întrebarea ta. E stupid. De ce ai vrea sa te legi pe viata de cineva? Sa aduni șosete și chiloți? Sa fii ținta reproșurile daca ai uitat sa iei pâine, sau n-ai spalat vasele, sau mai știu eu ce lucru de rahat. Nuuu, mulțumesc!
- Ciudat. Am crezut ca toate fetele vor sa se mărite.
- Uite ca eu nu. Surpriza.
Ii fac cu ochiul și ii dau drumul la mână când ospătarul ne aduce desertul.
- Și-n plus, nici n-as sti ce buchet să-mi fac...
Mărturisea asta-l face sa râdă cu pofta. Aproape ca se îneacă cu vinul. A băut și el, mi-a ținut companie. Este evident pentru amândoi ca vom sfârși într-o camera de la etaj, transpirați și satisfăcuți. Abia aștept. Nu știu dacă este vinul sau ideea de cum ni se va termina seara, nu stiu care ma încinge mai tare. Toată discuția este ca un preludiu. Acolo vom ajunge.
- Cum naiba?
- Sunt perfectionista. Întotdeauna e loc de mai bine. Mai bine înseamnă și mai scump, evident. Deaia nu știu la cât de bine pot sa duc un buchet, pentru ca de fiecare data am un buget. Înțelegi ce zic aici?
- Da, sigur. Mai mult intuiesc.
Rade de mine. Nemernicul. Rad și eu...
- Tu?
- Eu ce? Lasă-mă pe mine. Mai zi tu. De ce n-ai florăria ta?
- E rândul tău. Aproape ai terminat prajitura, eu nici nu m-am atins de ea. Vrei sa ma ții de vorba și s-o mănânci tot tu.
Radem și își drege glasul.
- Nu. Am mâncat-o ca sa fiu sigur ca o mănânc. Nu înțelegi?
- Nu. Este evident ca o mănânci ca să rămână mâncata.
Ma uit nedumerita, ce sa înțeleg. Ca e mai beat ca mine? Rad ca tuta și bag o lingurita în gura.
- Mm, delicios.
- Vezi? Despre asta vorbeam. Scoți sunete și lingi lingurita...
Rămân blocată și scap lingurita dintre degete cu un sunet sec pe farfuria de desert.
- Scuze, nu mi-am dat seama.
- Glumești? Este o adevărată placere sa te urmăresc. Continua, te rog. Mult a fost, puțin a ramas...
In traducere libera, după ce termin prajitura, urcam într-o camera și o sa vad efectul sunetelor scoase de mine.
Ce sa zic, abia aștept. Sa fie distracție atunci.
- Continua te rog. De ce n-ai florăria ta?
- De unde știi ca nu-i a mea?
- Știu mai mult decât crezi tu. Spune-mi.
Își strânge mâinile în san și încordează maxilarele. Scoate fiara din tine, tigrutule. Mai bag o bucățică în gură, scot un geamăt scurt și-mi trag lingurita printre buze, un pic ferit de ochii lui. Fierbe. Se foieste in scaun. Ha ha.
- Visez la asta. La florăria mea. Într-o zi...
- Te joci cu focul...
- Cum? Ce ai? De ce ai devenit atat de serios dintr-o data.
Bag lingurita în gura, cu ochii la el și o trag ușurel peste buza de jos. Înjură. Face semn chelnerului și când acesta vine îl vad cum ii spune ceva destul de încet. Nu aud dar bănuiesc. Camera urgent. Ha ha.
- Continua, te rog.
- Nu mai am ce sa zic. E florăria unei prietene. Am făcut amandoua un curs, eu mai mult decât ea, ea a avut bani... am deschis-o amândouă. Amândouă cu munca, ea cu banii. Simplu. Într-o zi sper ca o sa am florăria mea.
Mai bag o lingurita de prajiturica în gura. Sunt puțin cam beata, ma simt. Adică la cat am lins lingurita asta. Nici noua nu a fost atât de lustruita. Am nevoie de un dus inainte de orice.
- De ce muncești atat de mult? Adică, ești mereu la munca.
- Am devenit angajata. Cu norma întreaga. Mai mult decât norma întreaga. Adică, am fost mereu angajată. N-am pretenții sa fie cineva juma juma cu mine, dacă n-am pus bani. Logic. Și-n plus, vreau sa privesc toată situația ca și când ar fi în avantajul meu. Clienții fideli știu ca eu le fac buchetele acelea de vis... iar când eu, cu tot cu talentul meu, voi pleca, ei ma vor urma. Simplu.
- Da, are logica ce spui. Ai putea sa pui bani acum.
- Nu. Vreau florăria mea.
- Si? De ce nu o faci? Ce-ți lipsește?
- E. Nu-i evident?
Ma urmărește concentrat și as da bani grei pentru a ști ce-I trece prin minte acum.
- Nu.
Ma surprinde răspunsul și-l privesc și eu cu lingurița jumătate băgată în gura.
- Banii. Un pion...
- Pioon?
Când ii pica fisa și înțelege la ce sa refer, ii pica și fata. Ce-i? Sunt tânăra, arat binișor... din munca multa și cinstită nu reușești. Am încercat, jur, dar abia îți plătești utilitățile și-ți iei chiloți pe tine.
- Glumești?!!
- Nup.
Ii fac cu ochiul și continui sa mănânc. Orice ar vrea sa spuna este înghițit în momentul în care vine chelnerul si-i pune ceva în mână. Fața lui ma face să-mi piară orice chef de mâncare. Las lingurita pe marginea farfurioarei și ma rezem de spătarul scaunului.
- Mergem?
Îl surprind. Din nou. Și-mi place asta. Ma privește amuzat, zâmbește și apoi își muta privirea în tavan. La ce sa mai pierdem timpul? E târziu, sunt obosita, vreau sa fac dus, sa dorm și să-l simt în mine. Nu știu ordinea, dar vreau. Și de cand îl vreau...
- Mergem, dar discuția nu se oprește aici.
Ne ridicam împreună, ne luam de mână și ieșim pe o ușa laterala care duce în hotel.
- Continuam sus? Discuția zic.
Ii simt zâmbetul din voce când îmi răspunde.
- S-o crezi tu. Sau...poate mai târziu. Avem toată noaptea.
Acu sa va vad fetelor cum săriți cu mesaje pe mine 😂😂 sa fie +18 ori ba. Spor la citit😘😘😘
