Norocul Diavolului

CAPITOLUL 27

—Po... poftim?

—Îmi doresc să pot face așa cum făcea tata cu mama. Îmi doresc să îți pot arăta că sunt fiul tatălui meu. Și îmi doresc să poți vedea că Wine Cardinham este tatăl lui. Că este un nenorocit.

—Damon...

—Ssst, îi șopti și își mișcă mâna, așa încât degetul mare îi apăsă clitorisul. Mai ai puțin, îi spuse. Dă-ți drumul, Lisa! Zbori! Și, imposibilitatea de a respira complet alături de presiunea din trupul ei o făcură să atingă plăcerea. Camera se învârti cu ea, văzu stelele și se simți întinsă pe spate, în patul lor, cu Damon așezat lângă ea, cu erecția lui apăsându-i fundul. Brațul lui îi ținea gâtul protectiv, în timp ce îl auzea descheindu-și prohabul. Ești gata să zbori din nou? Lisa nu avu timp să răspundă, ci doar să-și ridice coapsa pe șoldul lui, pentru că Damon se împlântă în trupul ei. Gemu și se împinse în el, încercând să cuprindă cât mai mult din lungimea mădularului său. Aș putea atât de ușor să te sugrum acum, Damon strânse puțin brațul, dar Lisei nu îi păsă, ci apăsă chiar ea mai tare pe brațul lui. Aș putea să te frâng.

—N-ai s-o faci, spuse hotărâtă, simțind cum în ea creștea din nou plăcerea. N-ai s-o faci...

—Nu, îi șopti el. Niciodată. Pentru că te iubesc.

Lisa gemu și se prinse de el cu ferocitate, în timp ce gura lui Damon coborî pe umărul ei și o mușcă până când simți sângele ei pe limbă. Când termină, se desprinse de ea, se întinse după batista din buzunar și șterse urmele amorului său. Abia apoi se ridică în fund și își lăsă capul în mâini, conștient de gustul ei pe limba ei, de mărturisirea lui.

—Damon?, o auzi șoptindu-i și îi simți mâna atingându-l temătoare pe spate. Damon, ești... ești bine?

—Cum poți să mă întrebi asta? Mi-ai făcut ceva, Lisa... M-ai... m-ai înmuiat. L-am ascultat pe Wine Cardinham spunându-mi că s-a duelat pentru o femeie și deja cred că nu este tatăl lui. Mă gândesc naiba să îl primesc în club pe el și pe frații lui imbecili. Mă întreb dacă nu cumva am greșit tot timpul ăsta. Eu nu m-am întrebat niciodată dacă fac ceva greșit. Nu era nimic mai greșit de făcut decât tot ce mi s-a întâmplat mie. Și apoi... apoi... apoi tu. Cât urăsc faptul că... faptul că m-am îndrăgostit!

Lisa înghiți în sec, simțindu-și inima zbătându-se fericită.

—Damon, și eu... eu... nu voiam asta. Dragostea mi-a distrus singurul părinte rămas. Dar... dar și eu... te iubesc. Lisa își lăsă tâmpla să se odihnească de umărul lui și continuă: Am început să îți citesc amintirile din copilărie și adolescență. Am crezut că va fi o lectură utilă pentru a trece peste problema mea. Încet, dar sigur, m-am îndrăgostit de băiatul care a făcut tot posibilul să iasă din mahala. De tine. Dar ceva nu era în regulă, iar asta pentru că Damon nu se mișca deloc. Cu coatele sprijinite de genunchi și privind un punct fix din perete, Damon nu avea nicio reacție. Damon? Am... am zis ceva?

—Cred că ești nebună, îi zise. Nu e nimic de iubit la mine. Nu va fi niciodată.

—Și asta înseamnă că totul e de iubit la tine, Damon.

Ridcându-se în genunchi, se întinse să îl sărute, dar Damon se ridică, refuzând-o. Nimic nu o răni pe Lisa mai mult decât acel gest, acel refuz care o făcu să înghită dureros lacrimile care i se formaseră în gât. Se temuse de momentul acela când, mărturisindu-și iubirea, avea să fie ignorată, confirmându-i-se că nimic bun nu venea vreodată când sentimentele erau implicate.