Crimă, Iubire și Pedeapsă

Coșmar devenit realitate !

Dacă urăsc ceva în lumea asta mai mult decât minciuna și trădarea, este trezitul de dimineață. Îl urăsc. Seara pot rezista cât de mult, dar dimineața, e teroare.

A început școala de luni și azi e abia joi, nu cred că mai rezist încă o zi.

Nu am vorbit foarte mult cu Andy, săptămâna asta, era ocupat cu ceva, dar sâmbătă când ne-am uitat la film am stat până dimineața la șase, asta era în avantajul lui fiindcă nu a mai fost nevoit să doarmă în mașină. Am discutat despre o grămadă de chestii și mi-am dat seama cât de aspru l-am judecat. Adică a meritat, dar puteam să-l iau mai ușor. Am și eu momentele mele în care îmi sare muștarul, dar cu el am prea exagerat.

Sunt a doisprezecea și cred că o să fie cel mai greu an al meu. Pe lângă școală ca bonus o să am și nebunia lui Alex.

În fine, mă descurc eu, nu am voie să n-o fac! Viața fratelui meu depinde de mine și pentru el sunt în stare să fac orice .

Da, cred că am o viață intensă!

Trebuie să mă întâlnesc cu Andreea, să văd ce a aflat în legătură cu scrisoarea aia. Ce Doamne nu mai vine?!

********************************************************

După vreo două ore de așteptat, își face și Andreea, apariția.

-Slavă cerului! Ce ți-a trebuit atât?! Hai sus.(în camera mea unde să nu fim deranjate).

-Hei, scuze, dar eram cu Alex și discutam ceva și am pierdut noțiunea timpului.

Nu mă pot abține să nu râd, e un dezastru la minciuni.

După ce intrăm în cameră și închid ușa în urma noastră, pur și simplu nu mă pot abține să-mi țin gura.

-Aha, și discuția voastră avea cumva vreo legătură cu papucii tăi (care erau diferiți, unul o culoare, unul alta), cu tricoul pe care îl porți peste geaca de trening sau despre freză care este una cu totul specială? S-a introdus cumva o nouă modă și eu nu știu? -încep să râd ca o nebună. Pur și simplu nu mă pot abține .

-Ăăăă.... -spune ea roșie ca racul.

-Serios? Nu pot să cred că minți atât de prost. Trebuie să-ți dau lecții.

După ce îi împrumut o pereche de papuci și își aranjează hainele și părul, începem să discutăm lucruri serioase.

-Ai rezolvat ceva?

-Păi, încă nu. Sper să rezolv cât mai repede.

-Andreea, nu avem timp. Grăbește-te te rog!

-Asta fac, doar că unchiul meu este foarte ocupat momentan și eu i-am prezentat scrisoarea aia ca pe o tâmpenie pe care vrem noi s-o facem, fiindcă dacă îi ziceam adevărul cred că mă expedia în China, să mă știe în siguranță.

-Ok. Sper să rezolve săptămâna asta.

-Și eu.

-Uite Andreea, știu că-ți place de el și chiar nu-mi face plăcere să zic asta, dar poate ar fi mai bine să luați o pauză.

-Ceee? Cum poți să spui asta?!

-Calmează-te! Eu nu vreau să pățești ceva. Alex, nu și-ar ierta asta niciodată.

-Știu, dar eu îl iubesc și n-o să-l părăsesc doar pentru că-mi este frică și dacă mai zici vreodată asta mă supăr rău de tot pe tine. Clar?!

-Ca „Bună ziua"!

-Bun, sper să fie așa dacă vrei să continuăm prietenia. Acum zi, ce-i de făcut în continuare.