Mă trezesc foarte dimineață, cred că pe la vreo șase și ceva, o sun pe Claudia.
-Alo...? -zice somnoroasă.
-Trezirea!
-Care-i baiul?! -efectiv o aud mieunând în receptorul telefonului...
-Trebuie să-ți zic ceva și e urgent.
-Acum? -se plânge prințesa.
-Tu care parte din "e urgent" nu ai priceput?
-Zi odată care-i treaba! -strigă enervată.
-Nu pot să-ți zic la telefon. Haide la restaurant, și-ți zic acolo.
-Cee? La ora asta? Tu te-ai lovit la cap?
-Nuu, de ce?
-Femeie! Tu ai văzut cât e ora?
-Da, de ce?
-Nu ești întreagă la cap! -îi pot citi exasperarea în voce.
-Claudia! E vorba de frate-meu.
-Ce a pățit? -întreabă grăbită. Până la urmă se cunosc de când erau mici.
-Vii la restaurantul Italian, și-ți zic.
-Nu mai bine mergem în parc? Eu nu pot să mănânc așa dimineață.
-Perfect! Ne întâlnim într-o jumate de oră.
-Alloooo! Eu nu reușesc să mă trezesc, într-o jumate de oră.
-Nu-mi pasă, e urgent. Nu mai face fițe și mișcă-te.
-Bine, o să încerc să ajung. Paaaa!
-Ceau.
Nu pot să cred cât de imatură este fata asta. I-a stai așa, până ieri și eu eram la fel. Cum e viața asta, te trezește la realitate când ți-e lumea mai dragă.
După ce fac un duș și mă îmbrac, plec spre parc, pentru a mă întâlni cu "soră-mea". Pot să-i zic așa. E cea mai bună prietenă a mea.
-Hey!
-Salut și ție.
-Ce arde?
-Multe. Stai jos și ascultă cu mare atenție.
Ne așezăm pe o bancă și încep să-i zic întreaga poveste. Claudia mă privește ca pe un afiș. Cred că-i foarte surprinsă. Nici măcar nu clipește. După ce termin, întreabă speriată:
-Și tu ce treabă ai în toată povestea asta?
-Păi, dacă nu ai remarcat încă, Alex, e fratele meu, și sper că nu te gândești că aș putea să-mi abandonez fratele.
-De ce nu?
-Claudia! E fratele meu!
-Știu! Dar, nu vreau să mori pentru o tâmpenie pe care a făcut-o el.
Și după ce mai continuăm câtva minute pe tema asta, Claudia acceptă să ne ajute să-i găsim pe criminali. Chiar îmi pare rău că-mi introduc cea mai bună prietenă în gura lupului, dar chiar am nevoie de ea.
Ne îndreptăm spre casă, cu speranța că acasă nu va fi nimeni și-i voi putea arăta cutia pe care mi-a dat-o Cristi, pe plajă, dar când ajungem în fața ușii și-o deschidem, ce credeți? În casă o gălăgie, de parcă ar fi fost o mie de oameni nu doar patru.
În sufragerie sunt prezenți : Alex, Andreea, Dani și inconfundabilul Andy.
-Allloooo! -strig cât pot, dar nimeni nu mă bagă în seamă.
YOU ARE READING
Crimă, Iubire și Pedeapsă
RomanceViața este cel mai frumos dar pe care l-am primit de la Dumnezeu. Se spune că în dragoste și în război totul este permis, dar să vedem ce se întâmplă într-o familie în care banul este poarta succesului iar comunicarea lipsește aproape în totalit...