Trec strada destul de repede privind cerul albastru . De ce mereu weekend-ul trece atât de repede ? Tipul petrecut la școală de ce nu trece așa? A trebuit să ma întorc înapoi acasă pentru școală . Eram în dreptul porților înconjurate de copii , o observ pe Mona care se apropie de mine , ea este acel tip de fată care se baga în seamă singură și se crede deșteaptă când , de fapt , capul îi este doar de formă .
- Isabella ! Nu te-am mai văzut de mult , am crezut ca te-ai lăsat de școală . Spune zâmbind apoi ochii îi rămân ațintiti pe pieptul meu . Îmi las privirea în jos pentru a vede dacă am vreo pată pe bluza albastră. Cu greu îmi dau seama că sa holba la amuletă , o iau în palma apoi o bag pe sub bluză .
- De unde ai aia ? Spune încercând să o scoată de sub bluză , o apuc de mâini pentru a i le îndepărta . Reușesc , însă , Mona m-a împins zâmbind . Cad pe asfaltul rece din fața porților. Imi dau seama de ce zâmbea atunci când un claxon de mașină îmi distruge timpanul . Îmi întorc capul privind spre camionul care se apropia cu repeziciune .
Închid ochii strâns așteptând impactul , nimic nu se întâmpla . Deschid ochiul stâng și privesc la camionul care acum era oprit la câțiva centimetri de mine . Mă dau în spate apoi încerc să mă ridic cu picioarele care acum parca erau făcute din jeleu . Privesc în jur și observ ca toata lumea era blocată, Mona încă zâmbind iar ceilalți privind panicați spre mine .
- Se pare ca una dintre puterile pe care le-ai primit este de a opri timpul . Este destul de rar , întâlnită! Vocea bătrânei din acea noapte îmi atrage atenția.
- Cum adică? Intreb încă gândindu-mă la faptul ca puteam sa mor .
- Nu am avut destul timp data trecută , însă acum îți voi spune deoarece timpul este oprit , nimeni nu va realiza asta . In seara când ai ieșit din munte cu amuleta ai devenit un vânător de suflete pentru regatul Central . Spune ea având privirea pe mine
- Un vânător de suflete ? Ce este ? Intreb încă privind spre Mona .
- De când regele a disparut au aparut vânătorii . Datorită acestor persoane demonii din Iad nu ataca lumea oamenilor . Ei aduc sufletele personelor care mor pe pământ , în Iad , apoi sufletele sunt transformate în nisip . Astfel , o mica pietricică de nisip îi garantează unui demon încă 100 de ani de viață .
- Și de unde ar trebui să știu eu când moare o persoană? Intreb întorcând capul spre ea .
- Primești un semnal atunci când ultima ora de viata a unei persoane începe , trebuie să fi pe lângă ea Când moare pentru a-i lua sufletul . Spune serioasă venind spre mine
- Cum fac asta ?
- Nu ai observat ce ai pe palme ? Întreabă curioasă, îmi ridic palmele și observ că pe fiecare deget erau niște puncte negre .
- Îți așezi mana pe piept lui și îi rostește numele întreg. Spune simplu
- Nu este așa greu ! Spun dând din cap .
- În seara asta , la ora 00:00 vreau să vi în fața lacului de lângă cimitir . Spune întorcându-se cu spatele la mine gata să între în portarul deschis cu câteva secunde în urmă .
- Pentru ce ? Intreb venind in spatele ei
- Vom merge în Regatul Central, vei cunoaște mai mulți vânători , îți vei alege o armă apoi vei începe o școală unde vei învăța lucruri despre lumea în care trăiești pe care , te asiguri că nu le știai . Ne vedem diseară!
Nu apuc să mai spun nimic că bătrâna cu parul alb intră în portal . Mă întorc pe calcie spre Mona apoi zâmbind drăcește , îi caut în geanta , după rujul roșu ca focul pe care îl folosește în fiecare zi pe holuri . Îl găsesc apoi îi scot capacul auriu și îi rotesc pentru a ieși mai mult la suprafață. Zâmbind îi fac mustața apoi îi aplic un strat pe buze , având grijă să nu iasă nici un colț perfect . După ce termin îi rup și pun capacul , după îl arunc în geantă. Mă dau din fața ei , apoi timpul își revine , nu după un minut aud cum toata curtea se umple te râsete apoi de numele meu strigat din toți plămâni.
- Ce fetiță rea ! Aud o șoaptă in urechea stângă care îmi mișcă sufletul , însă parcă am început să mă mai obișnuiesc și ele
****
E ora 23:57 , abia am ajuns în fața lacului și simt că am să vomit din cauza mirosului urât care vine dinspre cimitir . Am pe mine un hanorac și pantalonii de pijama în carouri. Am fost prinsă de către mama în fața ușii, așa că am mințit ca îmi este rău si că iau o gura de aer . Așa că am rămasă în pijamale .
Un vânt rece îmi face pielea de găină, privesc iar lacul . Observ , că nu departe de mal lumina ceva în apă . Ușor lumina a crescut până a ajuns la suprafață, apa a luat forma unei uși cu scări care duceau în jos . Chipul bătrânei îmi atrage atenția și îmi face semn din cap să o urmez .
- Calcă pe apă ca pe pământ! Spune văzând că ezit .
Trag aer în piept apoi calcă pe cei 10 centimetri de apă de la mal . Observ că piciorul meu este așezat pe apă , ca pe podea . Pășesc până în dreptul ușii apoi încep să cobor scările cât mai aproape de bătrână .
Ajunse în capătul lor acum scările au început să urce . Am pășit pe scările care urcau , tunelul cu scările pe care le-am coborât s-a închis. Apa a început să devină din ce în ce mai roșie, iar când am ajuns în capătul scărilor am văzut castelul cu turnuri dărâmate.
O urmez pe bătrână până în curtea castelului care era plină de persoane , unele cu aspect mai ciudat decât altele .
- Rămâi aici! Spune bătrâna iar eu doar dau din cap .
Dintr-o dată niște sunete au început să se auda iar vocea unui bărbat se făcu auzită.
- Dragi elevi bine ati venit la școală de vânători din Regatul Central !
Următorul o sa fie mai interesant , cred . Însă multumesc pentru tot ♡
CITEȘTI
DEMONUL MEU PĂZITOR
FanfictionTârâtă de către verișoara ei , Isabella este dusă într-o casă părăsită din mijlocul orașului . Întâmplarea face ca ea sa găsească o amuleta blestemată pe care o și atinge fără să se gândească la urmările ei . Din ziua aceea umbre, șoapte si visuri...
