Un tunet puternic mă trezește , mă ridic ușor în fund apoi privesc spre geamurile acoperite de pânza aurie . Îmi dau picioarele jos din pat , aștept să îmi adun putere în picioare apoi mă ridic . Ajunsă în fața geamurilor , îndepărtez pânza pentru a vedea ce se întâmplă înafara casei .
Afară bătea vântul atât de puternic, aproape că rupea crengile copacului din fața casei bunici . Un fulger îmi luminează cu repeziciune camera . Las perdeaua din mână apoi mă apropi de noptieră. Apuc paharul și îl duc la gură să beau însă era gol . Oftez și îmi târăsc picioarele până la ușă .
O deschid , cu ochi închiși și fac un pas înafara ei . O căldură puternică mă lovește , însă nu îi dau importanța știind că bunica mea este destul de friguroasă. Mă întorc să închid ușa după mine
- Dacă închizi ușa ai sa rămâi aici pentru totdeauna. O voce de bătrână îmi atrage atenția așa că mă întorc râzând
- Bunico , termină cu glumele aste.... În fața mea era o bătrână cu părul alb prins într-un coc elegant împodobit cu pietre de un verde închis . Purta o rochie lungă cu mânecă lungă iar pe deasupra avea o pelerină neagră . La gât îi atârnă un medalion ca al meu însă culoarea pietrelor era diferită .
- Unde sunt ? Întreb privind în jur , cerul era negru iar pe el zburau niște nori de fum gri , pe care erau așezate niște creaturi cu pielea arsă și coarne lungi . Mai că îmi venea să vomit când am văzut mațe pe coarnele unei creaturi .
Un câmp în flăcări se întindea în spatele bătrânei . Acesta se oprea în fața unor ziduri aproape dărâmate de tot. În spatele lor se întindeau spre cer turnurile unui castel , unul dintre ele avea o gaură mare în el așa că am observat o pereche de ochii verzi .
- În iad , regatul central , Aramit . Răspunde ea .
- Visez, nu ? E clar , însă totuși e interesant . Sper să nu ma scol încă Doam... Nu apuc sa termin ca pielea încheieturii începe să ardă, îmi duc mână cealaltă pe arsură frecând cu putere, senzația se opreste așa ca dau mâna la o parte . Rămân șocata la vederea pielii neagră și uscată . Deși nu era o porțiune destul de mare arsă , se vedea din avion .
- Suntem în iad , numele celui din rai nu se pronunța , dacă o faci pielea o să îți ardă pielea iar , însa posibil să se întâmple în alt loc . Ai spus că vrei să mai stai pentru că este un vis , vino cu mine dacă vrei să știi de ce ești aici . Spune apoi se întoarce cu spatele și începe să pășească pe cenușa neagră , mă întorc și privesc ușa apoi pe doamna elegantă care era la aproape 2 metrii de mine .
- Nu îți face griji , nu o să dispară . Spune încă mergând, o iau la fugă până ajung în dreapta ei .
- Acum, De ce sunt aici ? Întreb încă fascinată de peisajele parcă scoase dintr-un film de groază , însă care totuși îmi încântau privirea .
- Amuleta te-a adus , Ai fost aleasă ! Ești prima care ajunge aici în ultimii o mie de ani datorită acelei amulete. Răspunde serioasă
- O mie de ani ?! Woah ! Spun mirată , Ce s-a întâmplat în ăștia o mie de ani ? Și pentru ce am fost aleasa ? Întreb curioasă
- Acum o mie de ani , iadul și raiul au pornit un război , unde , regele regatului central a fost închis într-o închisoare, iar nimeni nu știe unde se află acestă închisoare. Fiecare piatră care era așezată pe bijuteriile lui a devenit un colier care a fost trimis în lumea oamenilor . Însa amuleta pe care o porți ,este singura care nu și-a pierdut forma , îngerii au ascuns-o pe tărâmul oamenilor . Asta a însemnat o pierdere extremă pentru cei din iad .
Spune apoi se opreste , își ridică mâna în aer și o rotește. Scântei au început să iasă apoi un portal s-a deschis . Era aproape de un munte căruia nu îi puteam vedea vârful.
- De ce a fost o pierdere așa mare , și tu ai una la fel doar ca are alta culoare . Spun urmând-o prin portal
- Cum am spus , suntem în regatul central .Mai Sunt 4 regate care ne înconjoară, iar fiecare regat are culorile proprii . Culoarea de aici este rosu și este foarte greu de obținut , plus că este făcută din bijuteriile fostului rege ! Spune întorcându-se spre mine
- Dar a mea este mov ! De unde e ? Intreb confuză
- Asta înseamnă că încă ai șanse să pici testul pe care îl vei da acum, dacă îl treci sunt șanse foarte mari să ai amulta roșie. Spune apoi se apropie .
- Test ?
- Da , Daca îl pici , vei rămâne aici !
- Ce trebuie sa fac ? Spun agitată , iar amuleta s-a făcut praf
- Găsește o cale să ajungi în peștera muntelui , acolo e amuleta și niște bestii fără minte de care trebuie să scapi . Însă ține minte , tu nu le poți răni, însă ele te pot ucide . Ia amuleta și întoarce-te în viață. În funcție de alegerile pe care le faci vei fi pusă într-un anume regat . Ai timp până la răsărit, atunci când activitățile tale de om încep . Spune apoi își întoarce capul spre luna neagră de pe cer
- Daca nu ajung până atunci , ce se întâmplă ? Întreb curioasă
- Ușa se închide, tu vei rămâne aici, iar în lumea oamenilor un suflet pierdut o să copieze corpul și o să îți trăiască viața. Noroc ! Spune apoi dispare .
Privesc muntele în căutarea peșterii, însă nu am putut să văd nici măcar o gaură lăsat de un bolovan cazut. Am oftat apoi mi-am dat jos hanoracul din cauza căldurii , acum având doar bustiera
- Cât de greu poate fi ? Doar , doar să știu unde trebuie să ajung ! Spun legând mânecile bluze de talia mea .
Trag aer în piept apoi mă apropii, îmi așez palma pe o denivelare a muntelui încercând să mă ridic însă, acesta s-a zdrobit în palma mea . Mă îndepărtez cu un pas apoi lovesc cu piciorul bolovani de la baza lui . S-au spart , de parcă ar fi fost făcuți din nisip , nervoasă încep să calc pe fiecare bucată din bolovani . Mă opresc trecându-mi mâinile prin pat , apoi îl strâng în vârful capului și îl prind în coadă .
Mă apropi de munte încercând să găsesc o soluție. Încremenesc când simt că ceva îmi înconjoară piciorul . Privesc în jos și observ cum piciorul meu a intrat în nisip. Îmi trag piciorul apoi privesc muntele. Așez palma pe el și ușor am început să apăs .
Mâna mea a început să înainteze în munte , trag aer în piept si apăs și cu cealaltă mana . Când am ajuns până la cot , am împins și un picior . Cu curaj îmi țin respirația și fac așa și cu capul . Fără să realizez trec prin munte , privesc în spatele meu spre crapătura creată . Muntele a început să se unească în așa fel pentru a acoperi gaură lăsată de mine .
- Asta a fost tot ? Doar asta trebuia făcut că să ajung în peștera? Mă întreb privind în jur însă nici un monstru s-au o bestie nu se putea vedea . Era liniște , până un răcnet puternic se aude iar muntele a început să se cutremure , stâncile au început să cadă . M-am ascuns în spatele uneia privind spre creatură , era chiar cea care zbura pe nor cu matele pe coarne .
- Minunat !
CITEȘTI
DEMONUL MEU PĂZITOR
FanfictionTârâtă de către verișoara ei , Isabella este dusă într-o casă părăsită din mijlocul orașului . Întâmplarea face ca ea sa găsească o amuleta blestemată pe care o și atinge fără să se gândească la urmările ei . Din ziua aceea umbre, șoapte si visuri...
