Norocul Diavolului

CAPITOLUL 20

—Cine spune asta?

—Eu. Damon o privi în timp ce se îndreptă spre halatul lui și i-l puse pe umeri după ce se mulțumi cu cât de uscat îi era trupul. El unul nu avea nevoie de haine. Îți vei culege dreptul din naștere, Lisa. Ai rămas încă o lady, indiferent de persoana cu care te-ai căsătorit, cu mine.

—Nu e vorba despre asta, dar... Nu o voi face. Nu vreau niciun drept. Nu-l mai vreau.

Ridicând-o în brațele sale, Damon se încruntă:

—Nu mă face să îți arăt cum ne batem noi irlandezii femeile.

În brațele lui, Lisa tremură. După ce o lăsă în pat și trase pătura peste ea, Damon se grăbi spre platoul cu mâncare. Abia când îl văzu așezându-se lângă ea și punând mâncarea între ei, Lisa își mușcă buzele și îl informă:

—Sunt analfabetă! Nu pot intra în societate așa!

—Nu pentru mult timp. Mary se ocupă de asta. Așezat la picioarele patului masiv, cu un singur prosop în jurul trunchiului, Damon înmuie peștele în tocăniță și îl duse la buze. Mănâncă!

—Poate am mâncat deja!, îi zise femeia, dar stomacul o trădă. Ridicându-și o sprânceană, Damon îi întinse farfuria cu pește din care mâncase mai devreme, în timp ce el rupse o bucată din plăcinta cu carne de oaie. Lisa se bosumfă și începu să mănânce. Poate nu învăț până în martie.

—Dacă știi ce e bine pentru tine, vei învăța.

Scoțând o excmație exasperată, femeia îl privi cum devora la propriu mâncarea. De când era aici își dăduse seama că Damon mânca foarte mult pentru un bărbat de talia lui. Nu era gras, ci numai bine făcut pentru ca ea să își treacă mâinile peste pieptul său. Cum putea să îl dorească acum când văzuse ce putea face dorința? O femeie și copilul ei erau morți acum din cauza asta. Se întinse spre paharul cu vin și îl duse la buze.

—Vreau să lucrez ca să îți dau banii înapoi și nu vreau să aud nimic împotriva acestui lucru. Damon continuă să mănânce, curățând cu dexteritatea carnea de pui de pe os și înghițind la propriu tarta cu agrișe.

—Ești concediată să știi. Nu te mai plătesc de azi înainte.

—Tot voi lucra! Oftând, Lisa lăsă bolul cu tocăniță de-o parte. M-am atașat de fetele alea...

—Le știi de două săptămâni!, zise el șocat.

—Cele mai bune săptămâni din viața mea...

—Ai fost constant bătută și chinuită, îi aduse Damon aminte.

—Invidiosule! O spui doar pentru că nu tu mi-ai făcut aceste săptămâni cele mai bune, ci ele! Damon ridică din umeri și îi luă paharul din mână.

—Faci cum vrei, Lisa. Vei vedea însă că să fii slujnică, să studiezi și să-mi fii soție te vor epuiza.

—Pot să fac față, îl asigură aceasta.

Zâmbind, bărbatul dădu tava la o parte, își șterse degetele de un șervet și își plimbă degetele peste piciorul ei, prin halat.

—Îhm. Să sperăm. Pentru că ești și soție. Soția mea. Și te vreau. Acum.

Lisa știa că și ea îl voia, așa că atunci când îl observă venind spre ea își trecu degetele peste pieptul lui. Oricât de obosită se simțea voia măcar un sărut din partea lui, chiar dacă avea o bănuială cum că Damon nu se mulțumea cu un sărut.