Bud Baddy

~38~

Ne mai suportând faptul că Jungkook îl evită,acesta se îmbrăcă repede, își ia telefonul , închide casa și fuge cât de repede poate spre locuința lui Jungkook.

Tot dorul acumulat în această săptămână, în lipsa lui Jungkook a pus amprenta grav pe el. Chiar dacă este un timp destul de scurt,acesta a mai pierdut din greutate,iar culoarea pielii sale și-a mai pierdut din pigment.

Chiar dacă pentru uni aceasta ar arăta ca o începere a unei răceli,nu este chiar așa.

Acum cu ochii roși și cu lacrimi ce încă îi inundă ochii la fiecare secundă,ca mai apoi să se curgă pe asfalt rece,acesta nu se oprește din alergat decât în momentul când ajunge în fața uși lui Jungkook, la care bate de câteva ori cu putere,ne mai păsându-i că poate să îi deschidă unul dintre părinți acestuia ușa.

După câteva clipe de așteptare, ușa se deschide, Jungkook devenind imediat confuz când îl vede pe Taehyung în fața uși sale cu capul plecat.

- Taehyung? Întreabă acesta, micuțul ridicându-și imediat capul,inima lui Jungkook rupându-se atunci când privirile li se întâlnesc.

Ne mai spunând nici un cuvânt, Taehyung, îi i-a în brațe, Jungkook răspunzându-i și el la acel micuț gest de afecțiune.

- D...De ce? Ești tot ce spune Taehyung.

- Tae, despre ce vorbești? Întrebă și mai confuz.

- D...De ce mă-mă eviți? Întrebă și își bagă capul în pieptul lui Jungkook.

- Vino,vom vorbi înăuntru. Spune Jungkook și îl ridică în brațe, închizând ușa după ei.

Acesta merge spre canapea,unde vrea să-l pună pe Taehyung, însă acesta nu îi dă drumul, așa că renunță și se așează pe aceasta cu el în poală.

- Taehyung, uită-te la mine. Spune blând.

Taehyung doar neagă din cap.

- TaeTae , dacă nu mă privești nu-ți vom putea vorbi.

Acesta tot neagă.

- De ce mai tot evitat? Mă urăști din nou? Întrebă Taehyung,mai calm acum.