Bud Baddy

~3~

După cele patru ore  ,în care a stat la școală și a mai discutat cu profesorii,Taehyung, poate merge acasă. Dintre toate zilele din anul școlar, prima zi i se pare cea mai grea.

La fiecare ora ,a simțit privirea lui Jungkook pe el și se simțea al naibi de inconfortabil. Chiar dacă il iubește, nu-i place când se uită la el,știe că face asta,ca pe urmă să-l bată sau injure.

Spre uimirea sa,asta nu sa  întâmplat . Jungkook nici nu la bătut si nici nu la înjurat.

Jungkook doar s-a uitat de câteva ori la el,dar nimic mai mult.

–... Jimin...

–Mm?,răspunde Jimin cu ochii in telefon.

–Jungkook ,sa comportat diferit orele astea,nu ma înjurat și nici nu ma batut. A fost chiar foarte liniștit, s-a uitat la mine de câteva ori ,doar atât.

–Va sa zică ție îți place să fi bătut și înjurat de către Jungkook?,întreabă Jimin ridicându-și privirea spre el și se uită curios la Taehyung.

–Da și nu...îmi place pentru că atunci este singurul moment când pot fi lângă el și ma atinge și nu ,pentru că nimănui nu-i place bătaia. Chiar dacă l-aș putea spune părinților sau directorului nu o pot face,pentru ca îl iubesc.

–Taehyung, doar găsește pe altcineva, Jungkook nu se uită și nici nu se va uita vreodată la tine. Jungkook nu este gay și ai văzut și tu că nu te suportă,îi spune Jimin din nou cu ochii in telefon.

–A...Ai dreptate,îi răspunde Taehyung gata mai să plângă, știe și el că Jungkook il urăște ,ca nu este gay și ca Jimin i-a spus asta doar pentru al ajuta,știe că acesta este adevărul, dar tot doare,doare al dracului de tare.

–Taehyung, trebuie să plec,ma așteaptă mama,spune Jimin dupa câteva secunde de liniște.

–Bine,ne auzim ma...,vru Taehyung să spune ,dar Jimin deja pleca-se.

Taehyung început sa facă pași mici spre ieșirea liceului ,acesta își lasă capul în jos si înainta trist.

Știe că Jimin îi vrea binele,însă măcar ar trebui să-l încurajeze, nu invers.

În timp ce Taehyung este prins in gândurile sale,nu văzu că în fața sa se află cineva ,asa ca din greșeală se lovește de ea.

–Imi pare rau..,spune el încet,încă cu capul în jos si trece pe lângă aceea persoană, vrând să ajungă mai repede acasă, doar ca străinul îl apucă de mână și îl întoarce cu fața la el.

–Tu chiar nu vezi pe unde mergi?, Taehyung când aude vocea mult prea cunoscută, își ridică capul.

–Imi...Imi pare rău,spune el bâlbâit.Nu am vrut să te lovesc.

–Răspunde-mi la  întrebare ,tu chiar nu vezi pe unde mergi?,întreabă Jungkook nervos și îl strânge mai tare de mână.

Ochii lui Taehyung încep să lăcrimeze.

–Pri...Priveam în jos,n..nu am văzut.

Jungkook se uită câteva secunde la chipul dușmanului său, apoi oftează și îi dă drumul la mână.

–Doar pleacă, nu am chef să ma cert cu tine.

Spune Jungkook mai calm,iar Taehyung încuviințează apoi pleacă repede de acolo.

–Of! Ce dracu' mi se întâmplă......

Spune Jungkook încet, apoi pleacă și el de acolo.