Mă plimb pe stradă.
Trec pe lângă magazine
Iar figura mea se distorsionează
În vitrine.
Mă opresc,
Ma uit
Și nu-nțeleg:
Sunt eu cea cu privirea orfană
Care se uită-n gol și speră să cadă
O ofrandă dulce de tămâie
Din liniștea unui suflet
Tulburat de ziua de mâine.
