În pasul ritmic al ceasului
"Tic tac"
Prezentul își uită trecutul.
Cu ochii semi-deschisi mai trag un fum
Și uit și eu de încă o risipă.
Febra monotoniei mă scaldă în adâncuri
Și-mi rup plămânii încercând s-o tușesc afară.
Mă pune la pământ c-un singur deget
Nici nu se sinchisește să mai apară.
Îmi lipește pe frunte un timbru
Batjocură, nu alta.
Și pe el scrie cu litere boldate
Ești o epavă.
