Norocul Diavolului

CAPITOLUL 14

—Poate, oftă Mary și privi lista. N-am mai întâlnit niciodată o fiică de duce, deci n-am de unde să știu. Lisa rămase tăcută, pentru că Mary nu o judeca; din contră, ea o judecase greșit pe această femeie. Ai mai puțin sarcini, asta cu siguranță, și nimic extra. Curățenie la etajul doi, apoi camera stăpânului. O cureți doar. Mary își drese glasul și îi indică un anume rând din listă: aici scrie și „lecții cu Mary". Lisa se încruntă și privi spre femeia al cărei zâmbet se lărgi pe chip: Oh, asta sunt eu!

—Nu înțeleg... Damon a pus lecțiile astea în plan?

—Da. Domnul Carter m-a chemat de dimineață pentru a discuta despre lecțiile tale cu mine. Sunt plătită și pot să fac activitate practică pe tine, poate cel mai dificil elev din moment ce mi s-a explicat ce anume nu înțelegi într-o activitate atât de simplă. Ne vom înțelege de minune, nu?

Lisa rămase uluită. Damon nu numai că o credea, dar încerca și să o ajute. Damon Carter știa cum să ajungă direct în inima ei sensibilă, neexperimentată și prostuță. Iar Mary era chiar îngerul din viața ei. O îmbrățișă, dezechilibrând-o.

—Mulțumesc! Mă voi strădui!

—Să fii sigură de asta!

Lisa zâmbi și o privi încântată câteva clipe, pentru ca în final să ofteze:

—Nu înțeleg de ce am primit mai puțin sarcini. Adică nu e ca și cum...

—Normal că primești un tratament special când sugi mădularul stăpânului.

Lisa tresări când o văzu pe Bessie oprindu-se lângă ele cu un lighean plin cu pește.

—Care e problema, Bessie?, o întrebă Mary, ținând-o pe Lisa de braț ca pe un copil. Dar Bessie doar se strâmbă și își văzu de treabă. Nu o băga în seamă, Lisa. E doar răutăcioasă.

Dar Lisa observa deja chipul celorlalte fete din bucătărie și simțea cumva ce gândeau. Erau de acord. Toată lumea știa câte sarcini avea înscrise pe listă, pentru că nu toată lumea era la fel de naivă precum ea și toată lumea intuia deja că avea o relație amoroasă cu stăpânul. Toată lumea avea să o privească acum cu invidie, cu ură, cu dispreț, doar pentru că... pentru că...

Atunci Lisa își găsi vinovatul: Damon Carter și misiunea lui ascunsă, aceea de a o seduce așa cum promisese aseară. Nu putea accepta să își distrugă relația cu colegii de muncă pentru scopurile mescine ale lui Damon. Nu putea permite asta. Fără a băga în seamă îndemnul lui Mary, se sustrase din bucătărie și urcă treptele spre biroul lui Damon. Trebuia chiar acum să-și clarifice contractul de muncă.

***

I se păruse că ziua aceea soarele strălucea mai puternic, deși pe cer acesta tremura încă palid, că păsările ciripeau vesele, chiar dacă acestea se ascunseseră de mult timp în cuibul lor pentru a evita vântul de ianuarie, și că mâncarea avea un gust mai bun. Totuși, Damon găsea imposibil să se concentreze asupra registrelor. De dimineață, când se trezise cu Lisa în brațele lui își dorise să o sărute și să termine jocul pe care îl începuse cu prea mult timp în urmă. Voia să o aibă pe acea diavoliță care îi egala spiritul. Pe Lisa o simțea într-o oarecare măsură egala lui, așa că voia să îi ofere o șansă la egalitate. Damon își dorea ca ea să învețe, să evolueze și să vină de bunăvoie în patul lui. Era tragic dacă o făptură precum Lisa se irosea. El ar fi știut, evident, cum să o prețuiască.

Ușa se deschise brusc și acea făptură pe care el voia să o prețuiască în toate pozițiile pe care le încercase vreodată intră furioasă, cu părul ei de foc și fața mov, în biroul lui.