A trecut deja o zi de când nimeni nu m-ai știe nimic de Andi.
Sonia încă crede că e îndrăgostit de ea și de asta și-a dat demisia.
În acest moment îmi dau seama de o chestie.
Mă jucam pe telefon și îmi dau seama că am uitat de ceva.
Mesajul acela misterios în care mi s-a scris ca în seara asta să merg în spatele casei de lângă mine ca să aflu cine-i persoana misterioasa care îmi tot trimite mesaje și care știe tot ce fac prin casa.
Recunosc. Îmi este teamă să merg dar îmi iau inima în dinți și mă duc.
E ora 23:30 oare o fi prea târziu să mă duc?
Dacă o fi vreun psihopat care vrea să mă omoare sau daca doamne ferește e vreun violator. Nici nu vreau să mă gândesc.
Dar hai ca ma duc. Ma omoară curiozitate nu de alta.
În spatele casei vecinilor mei se afla un foișor.
Am uitat să mentionez că in spatele casei vecinilor mei era un parculet micuț care nu prea mai era frecventat de ceva vreme și nu știam de ce m-a chemat tocmai aici.
Aștept deja de 5 minute și nu apare nimeni.
Decid să îmi mănânc brioșa iar apoi să plec.
Nu apuc să desfac ambalajul brioșei că aud pe cineva.
C: Stai pe loc sau chem poliția.
Spun eu , încercând să mă dau ușor mai in spate.
Era foarte întuneric și abia se zărea ceva sub lumina becului de pe stradă care nu funcționa prea bine.
?: Ai venit deci.
C: Sper că nu ești vreun nebun sau ceva
Nu știu ce spun asta.. nebună sunt eu că am venit să mă văd cu un necunoscut la o ora destul de tarzie.
?: Încetează puștoaico ! Nu trebuie să îți fie teama. Vino mai aproape!
Celine pov.
Îmi este atât de teama.
Dar de frică mă apropii către el și ii simt mirosul și palmele care se apropie ușor de fața mea.
Mirosea puternic a parfum , dar era un parfum așa dulce și.. ar fi putut să te dea oricând pe spate.
Îmi fac totuși curaj și ma dau un pas mai in spate.
?: Nu ar trebui să te temi de mine puștoaico.
Noi ne știm de ceva timp.
C: Pustoaico?! Doar o persoana mi-a spus așa în toată viata mea și aceea este...
Nu apuc să termin că barbatul cu vocea groasă din fața mea își lipește buzele de ale mele și îmi șoptește..
" Andi mă numesc și ți-am fost profesor de sport"..
C: Stai ce??? Cum e posibil?
A: Frumoaso.. cum să îți spun..
Am anumite fantezii cu tine.. încă de la orele mele.
Ești frumoasă , arăți bine și.. a. Am uitat să îți spun.
Din momentul de față, îmi aparți.
C: Cum adică îți aparțin?
Eu sunt singura fiica a părinților mei.
A: A cui? Care părinți iubito?
Părinții care te-au vândut pentru o sumă destul de mare de bani?
Părinții care și-au vântul singurul copil pentru niște amărâți de bani?
Andi pov.
O văd.. o zăresc prin întuneric și văd cum i se umple ochii de lacrimi.
Dar până la urma asta e viața.
Trebuie sa înțeleagă că de astăzi îmi aparține.
Ceea ce nu știe ea e că eu nici măcar nu sunt profesor de sport.
M-am "angajat" oarecum în școala aia doar ca să fac rost de niste fetișcane cu care să îmi fac treaba iar apoi să le trimit undeva departe. Într-un loc special.
Însă trebuie să recunosc că puștoaica asta mă atrage rău.
La cat de bine arată cred și eu.
Sincer sa fiu , e prima dată când cumpăr o femeie. De fapt ,o fata dar la cum arată asta și la câți bani am , o să merite într-un fel sau altul.
