Ochii infinitului

19 Lora

   - Mmm...Unde sunt ?

Ochii larg ii deschid și îl vad în dreapta mea pe Adam stand cu capul pe pat și tinandu-mi mana. Sărmanul...doarme...

Poate ca e timpul sa ne reluam povestea....
   Încerc sa ma ridic :

- Ss...au...

Din greșeală cred  ca l-am trezit pe Adam , căci motaie și apoi deschide ochii . Se oprește pentru o secunda și ma întreabă:

- Te-ai trezit ? Ești chiar tu ?

Încep sa rad :

- Cine  ar putea fi ?

- Oh , Lora...

Și ma strânge în brate , apoi plange:

- Am crezut ca te voi pierde....Unde voiai sa pleci ? Sa ma lesi singur ?!

- Am vrut , dar mi-am da seama ca nu e timpul încă..

- Iartă-mă.....Iartă-mă pentru toată suferinta provocata...pentru ca ti-am ascuns faptul ca sunt un om rău...ca nu am putut sa te apar , ca am vrut sa te despart de mine și de Elizabeth.....Iartă-mă inima mea...

- Adam...nu plânge...și nu ești un om rău! Dacă erai rău nu te iubeam și dacă erai rău nu ma iubeai.  Un om rău nu cunoaște dragostea...

Ii mângâi ușor chipul..

- A fost și greșeala mea..nu trebuia sa o țin departe pe fiica noastră, sau sa cred ca ne-ai face rău vreodată..

- Măcar...acum suntem chit !

- Suntem...dragul meu soț...

Ochii lui se fac mari și un zâmbet larg i se ivește pe chip , apoi ma săruta.

- Esti un alintat !

- Asa mai învățat.

- Elizabeth ce face ?

- Ne așteaptă acasă..

- Hai sa mergem! Mor de dorul ei...

- Doctorul a spus ca mai trebuie sa stai câteva zile !

- Vreau sa îmi vad fiica !

- Ai răbdare femeie !

- Cine vorbește....

- Crede-mă...cinci ani am avut destulă răbdare.

- Hai sa nu mai aducem vorba de subiectul asta..

- Bine! Ma duc sa întreb doctorul când poți fi externata .

- Îl întrebi? Ii spui ca plecam și sa iți facă fisa de externare !

- Prea bine stăpâna!

- Măgarule !

Și arunc cu o perna după el.

- Sunt un măgar nebun după tine!

- Ai plecat?

- Vrei sa plec ?

- Dute și întreabă doctorul odată!

- Ok..Dar mai întâi...

Vine repede și imi fura încă un sărut

- Adam !