For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 25: Compromis

Am zambit satisfacuta. Mai ramanea doar sa-l intreb pe Will, pe dedeupturi, unde se afla biroul lui.

- Acum, daca nu te superi, Emma, astept pe cineva. Dar sunt disponibil daca ai nevoie.

A ranjit pentru o ultima oara, apoi si-a scos incetisor degetele din parul meu. Mi-a inlaturat delicat mana de pe pieptul sau, sarutandu-o inainte sa dispara printre raioane. 

Am respirat adanc aer in piept, ca sa nu plang. Stiam ca ma vand pentru bani. Nu era ca si cum as muri de foame, dar viata mea a luat o intorsatura atat de brusca in ultimele luni, ca pana si eu eram gata sa cedez nervos. Vroiam sa ma duc in Spania. Vroiam sa-mi reiau studiile, pe care le abandonasem acum un an fara ca matusa mea sa afle. 

Vroiam din nou o viata normala. Fara trecut. Fara viitor. Doar un prezent sigur si caldut, care sa-mi  stearga toate amintirile legate de Harry sau Zayn.

M-am intors la treaba mea, aranjand pe rafturi marfa.

Ghidatul clientilor nu era punctul meu forte, mai ales ca eram noua pe aici, asa ca i-am lasat pe ceilalti sa se ocupe de asta. M-am tot plimbat de la raion la raion, aranjand alimente pe rafturi.

- Te simti bine aici? ma intreaba fratele meu. 

- E... placut, am raspuns. Orice ca sa ne intoarcem inapoi in Spania.

- Asa te vreau, zice el, imbratisandu-ma. Acum asculta. Orice ar incerca sefu' sa faca, nu-i permite. Am sa incerc sa fiu cu ochii in patru, dar trebuie sa ma ajuti si tu. N-am sa-l las sa se ia de tine in vreun fel.

- Sunt destul de mare, Will.

- Stiu ca te vei descurca, dar vreau sa ma asigur. Inca ceva. Daca ai vreo problema, vino direct la mine. Nu-ti recomand sa mergi in biroul lui.

Mi-am incrucisat mainile la piept. Era sansa mea.

- Nici macar nu stiu unde se afla. Oricum, daca as sti, cel mai probabil as incerca sa stau cat mai departe.

Ceva a licarit in ochii lui. Il adusesem unde am vrut.

- E pe coridorul din capatul scarilor. Nu te apropia prea tare de zona aia. Am ceva treaba acum. Ai grija de tine.

Daca pana acum o spunea din gesturi, de data aceasta am auzit-o iesind printre buzele sale. Fratele meu era grijuliu. Poate prea tarziu. Imi pare bine doar ca uneori, gandeam mai ager decat el. Am zambit datisfacuta de gestul meu, dar apoi am revenit cu picioarele pe pamant.

Beck Malik nu era Zayn Malik. Oricat de mult m-as fi straduit sa cred lucrul asta, macar pentru cateva secunde, nu am putut. Da, semanau, dar nu, nu erau unul si acelasi. Am rasuflat ganditoare.

Aveam nevoie de bani. Repede. Acum, daca se putea. Dar stiam ca trebuie sa fac un compromis suficient de mare. M-am apropiat de usa biroului lui Beck, complet mecanic. Uitasem ca imi zisese de vizita cuiva anume, dar mi-am amintit brusc cand in spatele usii s-au auzit vocile a doua persoane.

Iar una dintre ele imi era cunoscuta. Am inghetat in loc cand am descoperit a cui era.

- Probabil ai dreptare... raspunde plictisit Zayn la ceva anume.

- Probabil?! Nu ai vazut-o inca. Are un fund si niste pulpe de-ti vine sa le mananci! Iti spun eu, cred ca e atat de prostuta incat s-ar culca si cu un caine. A incercat sa se dea pe langa mine a o pisicuta nevinovata. Ar fi trebuit s-o vezi!

- Nu ma intereseaza noua ta cucerire, Beck. Am venit aici cu alta treaba. Daca vrei sa ma asculti, in regula. Daca nu, eu plec de aici.

Puteam sa-mi imaginez moaca iritata a lui Beck. Dumnezeule, macar Zayn stia ca e vorba de mine? Am simtit o presiune in piept.