SMS || Hope

"Doar un vis..."

M-am trezit intr-un pat de spital. Ce se intamplase? Pe un scaun,statea Leila,iar pe altul,Chris.
M-am ridicat si mi-am luat telefonu,aducandu-mi aminte de scrisoare.

Eu: MIKE!! MIKE!! SPUNE-MI TE ROG CA NU AI PLECAT!! TE ROG..... TE ROG NU PLECA...

Eu: Te rog.... Am nevoie de tine aici....te rog.... nu ma lasa...

Nimic. A plecat...

Am inceput din nou sa plang,desi nu puteam sa imi dau seama care era devaratul motiv. Era un obsedat,egoist,idiot,amuzant,dulce... UGH NU POT SA CRED. Tocmai am zis dulce si amuzant? Voiam sa zic dobitoc si arogant...
Am plans incontinuu,trezindu-i pe cei doi. Incercau sa ma linisteasca,dar nu reuseau. Pana la urma,asistenta mi-a dat un sedativ.

{ Paseam pe o campie,incercand sa ajung la cineva. Era un baiat inalt,dar nu puteam vedea prea bine,pentru ca era departe.
-Mike? am strigat,cu speranta in glas.
Baiatul nu reactiona. Am incercat sa fug dupa el,dar parca alergam la nesfarsit.
- Mike!!! Mike!!! Mike!!!! }

- Mike!!! Mike!!!
- Scumpo,linisteste-te. A fost doar un vis. Doar un vis...
Plangeam,cu capul in poala matusii,care ma mangaia pe par... Nu mai puteam. Il voiam langa mine. L-am vazut pe Chris pe scaun,tastand pe un telefon,dar aveam ochii prea plini de lacrimi si eram prea trista ca sa ma mai gandesc la ceva.

Am mai stat inca vreo doua zile in spital.. Pana la urma am reusit sa ma calmez,de dragul matusii si a lui Chris. Doctorii mi-au dat drumul,spunand ca am nevoie doar de odihna si ceva distractie. Super. Exact ce aveam nevoie.