For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 24: I'll be gone before the morning lights

"Minte" mi-am spus. 

- Tu si fata asta ati facut prea multe ca sa mai pot crede ca nimic nu este intre voi.

- Emma... a incercat el sa spuna, dar i-am luat-o inainte.

- Te iubesc, daca asta ai vrut sa auzi. Si ma dor toate chestiile pe care le faci, dar deja am iertat prea multe, Zayn. Imi pare rau,  dar am obosit sa tot dau o sansa unei legaturi care nu va tine niciodata. 

Am impins usile magaziei si am dat fuga pana in dormitor. Will tocmai iesise de la dus cand m-a vazut alergand spre camera. Deci nu ajunsese sa-mi observe lipsa. 

M-am trantit in pat, innecandu-mi sughiturile in scancete mute. Mi-am sters lacrimile si am inchis ochii, dar nu puteam sa adorm. Pe hol, am auzit voci contradictorii. Nu m-am concentrat pe ele, m-am concentrat pe toate gesturile lui Zayn din seara asta.

Daca vreodata avea sa-mi mai spuna ca ma vrea inapoi, voi fi destul de ferma cand ii voi spune "nu". Si asta, nu pentru ca nu l-as vrea inapoi, ci pentru ca increderea mea in el s-a terminat aici.

Cand mi-am mai facut ordine in ganduri, m-am surprins incercand sa deslusesc cuvintele de dincolo de usa.

- Raman aici peste noapte. Am treaba in Santa Clarita incepand de maine dimineata. Si nu incerca sa ma dai afara. Aminteste-ti ca daca nu as fi fost eu, ai fi stat pe strazi acum.

- Sunt constient de asta, a marait Will. Nu ma intereseaza unde te culci, dar in acelasi pat cu sora-mea in niciun caz. Altfel n-am sa mai tin cont ca asta e casa ta. Nu eu te-am adus aici, tu m-ai gasit si te-ai tinut dupa mine. Daca stiam cat rau ii vei face, te-as fi oprit inca de cand am observat ca ma urmaresti.

- Am sa plec inainte de venirea diminetii. Doar daca ma lasi sa dorm in aceeasi camera cu sora ta. 

- Sper ca glumesti.

- N-ai sa ma mai vezi niciodata pe aici daca ma lasi sa dorm acolo in seara asta. Si in plus, ma voi scula inainte ca ea sa se trezeasca. Gandeste-te bine. E ultima mea oferta.

A urmat o pauza. Una extrem de lunga, sau cel putin asa mi s-a parut mie. "Te rog, Will, nu-l lasa. Nu-l voi putea respinge daca se va apropia de mine. Te rog, Will, te rog!" m-am gandit eu, strangand pumnul atat de tare ca pielea din jurul degetelor mi s-a albit.

- In mod normal nu as face asta, dar trebuie sa ma asigur cumva ca ai s-o lasi in pace.

Am rasuflat, stresata. Am inchis ochii si m-am ghemuit, neinvelita. M-am prefacut ca dorm atunci cand Zayn a intrat in dormitor. S-au auzit niste zanganituri, ca si cum si-ar fi lasat telefonul pe noptiera, apoi s-a asezat pe pat. Am incercat sa raman fara reactie. Nu stiu cat de mult mi-a reusit, dar am simtit ca ceva se aseaza deasupra mea. Ceva ce vroia sa fie o patura sau o plapuma, dar era prea scurta ca sa fie una. 

Desi stateam cu spatele la el, acesta s-a aplecat deasupra mea ca sa-mi sarute obrazul. 

- Imi pare rau ca nu te pot face sa intelegi ce se petrece, Emma. Am incercat, dar nu ai vrut sa ma asculti...

Am inghetat in momentul in care palma sa mi-a atins mijlocul, sezand acolo. Si-a lipit corpul de spatele meu, iar respiratia sa imi suiera pe langa ureche. Soaptele sale se pierdeau prin parul meu. Am crezut ca si-a dat seama ca ma prefaceam, dar apoi m-am linistit cand l-am auzit spunand:

- Stiu ca dormi adanc si ca nu ma poti auzi - a oftat prelung - dar as fi vrut sa ma poti asculta macar o clipa. Spui ca ma iubesti, dar apoi spui ca nu putem fi impreuna. Sunt de acord cu tine.

Am intredeschis ochii. Nu imi putea vedea privirea din unghiul in care statea.

- Dar incerc din rasputeri sa schimb asta. Pana acum ai luptat cu mine, ne-am iertat unul pe altul pentru lipsa de incredere si pentru greseli. Totul ca sa putem merge mai departe impreuna. Ce s-a intmplat cu tine, Em? De ce ai renuntat la lupta fara ca macar sa asculti ce am de spus?

Mi-am strans ochii ca sa-mi innec lacrimile si mi-am innabusit un hohot de plans. Avea mana pe mijlocul meu. Ar fi simtit daca ritmul respiratiei mele si-ar fi schimbat cursul. Ma rugam sa-mi spuna adevarul. Acum vroiam sa-i aud scuzele, sa stiu ce s-a intamplat de fapt. Pentru ca, in cazul in care nu mi-ar fi zis acum, nu as mai avea curajul sa-l intreb despre asta. Nu as mai avea sansa sa repar ceea ce am stricat. 

Dar nu am mai auzit niciun cuvant. In cele din urma, mi-a sarutat din nou obrazul si mi-a soptit la ureche ca ma iubeste, apoi si-a lasat capul pe perna.

Cand am fost suficient de sigura ca dormea adanc, mi-am deschis ochii, punand mana pe bucata de material ce imi invelea trupul. Era jacheta lui, cea pe care o luasem cu mine inainte sa plec din vila. M-am rasucit in bratele sale si i-am cuprins obrajii.

- Sunt nevoita sa renunt la tine. Imi pare rau, dar totul a ajuns prea departe pentru mine. Nu am sa ma intorc niciodata inapoi, chiar daca si eu te iubesc.

I-am atins buzele cu ale mele, dar nimic mai mult. O simpla atingere pasnica, dar semnificativa pentru mine. Nu vroiam sa-l trezesc. Mi-am lasat capul pe pieptul sau si am oftat. Maine nu avea sa mai fie aici, dar poate era mai bine asa. 

Mana lui inca era pe soldul meu, iar asta mi-a conferit sentimentul e protectie de care aveam nevoie ca sa adorm.

Exact asa cum ma asteptam, dimineata cand m-am trezit, el nu era acolo. Ma intreb daca macar bagase de seama ca adormisem cu capul la pieptul sau, in bratele sale. De fapt, sigur observase. Nu avea cum altfel. M-am ridicat in genunchi, pe pat, si am strans in maini jacheta lui. Am dus-o pana la jumatatea feteisi i-am inspirat parfumul. Era mai intens decat inainte.

Am oftat si am pus haina in dulap. 

Will a intrat in camera, cu un zambet neobisnuit pe buze.

- Ai dormit bine? m-a intrebat. 

- Nu prea... Ce s-a intamplat de esti asa de vesel? De obicei injuri toata dimineata pentru ca trebuie sa te trezesti devreme si sa pleci la lucru.

- M-a sunat seful meu. De cand au terminat constructiile pentru extinderea marketului, au nevoie de mai mult personal. Ma gandeam... Poate vrei sa lucrezi cu mine?

Am zambit larg. In sfarsit puteam contribui si eu cu ceva. Spiritul de vinovatie de pana acum a disparut brusc, iar eu am dat din cap aprobator.

- Suna interesant.

- Bun. Prima impresie e mereu importanta, asa ca imbraca-te repede. Daca il conving pe sefu' sa-mi dea o zi de proba pentru tine, probabil va fi de ajuns cat sa te angajeze.

- Ce trebuie sa fac? am intrebat utin ametita de rapiditatea cu care mergeau lucrurile. 

Will a dat din umeri.

- Sti tu, aranjezi marfurile pe rafturi, ajuti clientii sa gaseasca anumite raioane, chestii din astea simple. 

 Mi-am scotocit prin dulap si am rasuflat usurata cand am vazut ca am haine de toamna in garderoba. Dupa ce Will a parasit incaperea, mi-am pus pe mine o pereche de blugi lungi, deschisi la culoare si o bluza cu umerii goi. Nu era tocmai alegerea potrivita pentru o zi de toamna, insa vremea de afara se mai incalzise. 

Am iesit din incapere si l-am gasit pe fratele meu vorbind la telefon in living. Statea cu spatele, asa ca nu m-a putut observa.

- Sigur, domnule Malik, zise el in telefon, facandu-mi pielea de gaina. Doar o zi de proba. Dupa aia, decideti dumneavoastra daca o angajati sau nu. E fata buna, va asigur.

Malik? m-am intrebat in sinea mea. Stiam ca nu putea fi Zayn, de altfell, Will nici nu stia numele lui intreg, dar macar isi cunostea seful. Ma rugam sa fie doar o coincidenta de nume. Dar ceva in interiorul meu imi spunea "Prea multe coincidente in ultima perioada, nu crezi?". Am inspirat adanc.

Dintr-odata, nu mai eram atat de sigura ca vroiam sa merg cu Will...