Capitolul 10
Ginny POV
Cand am aterizat pe aeroportul Baneasa, am jurat sa nu o sa mai urc niciodata intr-o chestie din aia zburaoare. Rianna a fost incantata, a spus ca e mai ceva ca in parcul de distractii. Am luat un autocar pana la Sinaia si m-am declarat multimita, atata timp cat picioarele inca atingeau pamantul.
Cand am ajuns in sfarsit la Hotelul Riviera, singurul lucru pe care am fost in stare sa il fac a fost sa platesc cazarea, dupa care am picat in patul super-confortabil pentru un somn lung.
Cand m-am trezit, lumina soarelui era slaba, iar camera semi-intunecata. De abia se crapa de ziua? Mi se paruse ca am dormit mult.
Usa camerei s-a deschis si a intrat Rianna.
-In sfarsit te-ai trezit, spuse ea vesela.
-In sfarsit?am intrebat confuza.
Am privit pe fereastra. Ma inselasem, soarele nu rasarea, cu apunea.
-Cat timp am dormit?
-O noapte...si o zi.
-Ahh...si tu ce ai facut in timpul asta?
-M-am plimbat...pe aici.
Am oftat, simtind un val de vina. Nu o aveam pe Rianna in grija de nici o saptamana si deja dadusem cu bata in balta. Ar fi putut sa pateasca o gramada de lucruri cat timp eu am dormit improscand saliva pe perna. La naiba!
-Vrei sa cobori la cina?intreba Rianna.
Am privit-o atenta. Zambea, dar ascundea o umbra de tristete.
-Te-ai intalnit cu Elizee?am intrebat-o.
-Nu...nu a ajuns inca.
M-am incruntat putin. Parea cam ciudat ca Rianna a insistat sa venim aici pentru a se intalni cu pustoaica asta si acum pustoaica nu e.
-Bine, hai sa coboram la cina, am spus si m-am ridicat din pat.
Mi-am tras pe mine o pereche de blugi si un tricou, am incaltat tenesii si am urmat-o pe Rianna afara din camera.
Mancarea a fost destul de bunicica, dar Rianna devenea din ce in ce mai tacuta si nelinistita.
-S-a intamplat ceva?am intrebat-o pentru a treia sau a patra oara, in timp ce ne indreptam spre camera noastra, dupa cina si o plimbare pe afara.
-Nu, spuse ea. Doar mi-e somn.
S-a bagat in pat, sub pretextul ca este obosita si nu a mai spus altceva. M-am asezat si eu langa ea, desi nu prea imi mai era somn. Surprinzator, am adormit destul de repede.
Visam ca ma aflu pe un hol intunecat, iar cineva ma urmareste. Stiam ca visez, si totusi nu ma puteam trezi. Eram urmarita de o silueta sinistra care vroia sa ma omoare. Si cu toate ca o parte din mine constientiza ca nu are ce sa imi faca in vis, o alta pare- cea predominanta- era paralizata de frica si isi punea toata energia in functiune ca sa alerge mai repede.
Si asa cum se intampla de obicei in vise, picioarele nu cooperau, cu cat ma fortam sa alerg mai repede, cu atat incetineam, podea se sub mine rulandu-se ca o banda de alergare care ma incetinea si ma aducea din ce in ce mai aproape de calaul meu.
Am incercat sa tip, dar printre buze mi-a iesit doar un vaiet slab. Il simteam in spatele meu, ii simteam rasuflarea rece ca moarte si privirea mistuitoare. Stiam ca vine din ce in ce mai aproape, dar nu aveam curajul sa ma intorc pentru a-l privi.
Stiam ca lupta este pierduta, dar ma zbateam in continuare sa alerg, sa fug departe ce el. Cand in sfarsit corpul obosit m-a tradat, am cazut pe podea, rasufland greu. Simteam cum incep sa tremur pe masura ce se apropia, eram inrobita de frica de ma stapanea si disperata ca ma va omori inainte sa apuc sa traiesc cu adevarat.
