Capitolul 4
Ginny POV
Razele puternice ale soarelui imi ardeau umerii in timp ce intram pe poarta Centrului de Antrenament. Am pasit pe aleea lata, repetandu-mi pentru a mia oara ca a fost o greseala sa vin aici. Avand in fata o vacanta de vara lunga de doua luni si niciun plan, trebuia sa fac ceva ca sa nu o iau razna, asa ca m-am hotarat sa imi vizitez mama, o Luptatoare a Centrului de Antrenament care se afla in slujba Vampirilor. Era de datoria ei sa porneasca in expeditii prin lume pentru a vana si a ucide strigoii, niste monstri insetati de sange care puneau in pericol atat comunitatea oamenilor cat si pe cea a vampirilor, prin natura lor malefica si comportamentul agresiv si de necontrolat.
Pentru mama mea era mai importanta slujba de la Centru decat prorpia ei fiica, dar nu o puteam condamna. Si cum nu putea sa vina sa ma viziteze la Institut, singura optiune era sa vin eu aici, unde locuia si se antrena ea, inainte de a pleca intr-o noua misiune.
Si iar mi-am repetat ca a fost o greseala sa vin aici, pentru ca nu imi doream cu adevarat sa o fac. Dar nici perspectiva de a ramane singura la internat in vacanta de vara nu imi suradea.
Adevarul este ca oriunde as fi mers, fantasmele trecutului ma urmareau, iar greselile pe care le facusem in trecut erau hotarate sa isi puna amprenta asupra oricarei actiuni din viitor. Fusesem extrem de egoista si rea in adevaratul sens al cuvantului, iar simplu fapt ca imi recunosteam si imi regretam greselile nu schimba nimic. Raul facut era bun facut, multe persoane suferisera din cauza mea, pentru ca eram prea obsedata sa cred intr-o iluzie decat sa vad adevarul.
Am deschis usa de la intrarea in Centru, incercand sa nu ma mai gandesc la nimic. Nu reuseam niciodata sa alung gandurile si regretele si cea mai mare parte a timpului o petreceam gandindu-ma cum ar fi stat lucrurile daca nu m-as fi comportat ca o fetita razgaiata si razbunatoare. Acum, prietena mea cea mai buna ar fi fost alaturi de mine, poate am fi mers impreuna sa o vizitam pe mama si ne-am fi distrat pe cinste. Acum, poate am fi terminat amandoua studiile si am fi pornit in calatoria de un an de maturizare. Acum, poate l-as fi avut alaturi de mine pe barbatul pe care il iubesc.
In realitate, acum prietena mea cea mai buna ma uraste si nu o condamn. Acum, nu mi-am terminat studiile pentru ca fara Maria, prietena mea, m-am simtit pierduta si incapabila sa fac ceva.
Ea a fost alaturi de mine de cand aveam 7 ani si in orgoliul meu am crezut ca imi va fi mai bine fara ea, dar dupa ce a plecat mi-am dat seama ca lipseste o parte din mine si nimic nu mai e la fel.
Acum, ma simt atat de singura, iar pe barbatul pe care l-am iubit dar am fost prea oarba si egoista sa imi recunosc iubirea fata de el l-am pierdut pentru totdeauna.
Pasii mei rasunau in sala de primire imbracata in marmura. De pe o usa laterala a intrat o femeie purtand echipamentul Centrului, satena cu un par foarte lung, prins mereu intr-o coada impletita: mama mea.
-Ginny! striga ea si alerga la mine sa ma imbratiseze.
Strangand-o in brate, am realizat ca imi fusese dor de ea. Oare cate lucruri voi mai pierde din cauza ca sunt prea orgolioasa ca sa imi recunosc sentimentele? Am decis ca pe mama mea nu am de gand sa o pierd. Nu stiam inca ce parere are despre ce am facut si ma temeam de asta, fiind unul dintre principalele motive pentru care nu vroiam sa vin aici.
-Mi-a fost dor de tine, mama! am spus si cuvintele au sunat ciudat rostite de mine.
Ea imi zambi.
-Am o surpriza pentru tine. Hai, du-te in living sa vezi cine e acolo.
Am vrut sa o intreb daca e o surpriza placuta, dar m-am abtinut. Parea incantata si nu am vrut sa ii umbresc fericirea.
A luat valiza mea si m-a ajutat sa imi scot rucsacul.
