Întotdeauna am știut ca sunt diferit. De cand eram mic. Eram baiatul atipic, nascut intr-o familie de tigani cu structuri morale bine conturate, oameni muncitori, oameni care m-au educat și investit in mine. De mic copiii vecinilor m-au invidiat ca aveam haine mai frumoase ca ale lor, ca eram mai bun la scoala decat ei, ca aveam tot ce imi doream, fiind singurul copil al familiei. Dar toate astea au venit cu un cost. Faptul ca sunt țigan a facut din mine o ținta a bullying ului. Pe vremea aceea, nu stiam ca asa se cheama, dar stiam ca odraslele vecinilor si nu numai ma jigneau cu apelative "cioara borâtă, tigan borât" și asa mai departe. Nu stiu de ce, dar niciodată n-am putut sa ripostez cu violenta fizica. Urasc si acum scandalurile, certurile, bataile, desi eu n-am crescut in familie cu asa ceva. Asta contrar celor care cred ca daca esti tigan, esti un nenorocit care fură si da in cap. Cand eram mic, mie nu-mi placea sa ma joc cu baietii cu masinile, ci imi placea sa ma joc cu papusile Barbie. Si sufeream ca aveam o vecină care venea la bunici chiar lângă casa mea si avea bani si ma-sa si cu tat-su ii cumparau cele mai misto păpuși Barbie. Si n-avea una, ci mai multe. De mic am fost un copil precoce pentru că la 9 luni vorbeam și la 4 ani memoram poezii și povesti. La 6 ani citeam deja si stiam sa scriu, inainte sa merg la scoala. Chiar daca e greu de crezut, am fost printre elevii premianti din clasa (școala primara, gimnaziu, liceu, facultate). Insa adevaratele provocari ale vieții erau presarate deja pe cararea vietii, prin gimnaziu, când, brusc si dintr-o dată, un coleg pe care o sa-l numesc generic "Laviniu", a inceput sa isi bata joc de mine, desi inițial, m-am inteles foarte bine cu el, am fost si colegi de bancă o perioadă. De atunci a inceput chinul cu adevărat. Zi de zi eram maltratat la scoala, jignit, amenințat (mulțumesc lui Dumnezeu ca amenintarile astea nu s-au manifestat niciodata). Parintii mei nici acum nu stiu prin ce am trecut eu si cat de mult m-a marcat acest eveniment din viata. Am absolvit clasa a VIII-a, am intrat la un liceu misto din oras, cel mai bun, si am avut ocazia sa o iau de la zero. Asta pana cand am dat peste alti nenorociti. Care m-au traumatizat un an de zile. Dupa cum spuneam la inceput, odata cu procesul de maturizare sau de creștere mai bine spus, simțeam o atractie si pentru băieți. O atracție pe care incercam sa o inabuș si sa-mi repet mereu ca e doar o faza de cunoaștere, si ca o sa-mi treaca. La acea vreme, nu aveam acces la internet si educatia sexuala, la fel ca si acum, este inca un subiect tabu (si nu, nu este revista sexului frumos si deștept, cum era reclama la revista cu acelasi nume. Probabil va amintiti de ea). Am trecut și peste liceu si am ajuns la facultate. Acolo lume noua, mentalitati noi, oameni de toate culorile si formele. Pe timpul licenței nu s-a intamplat nimic memorabil in viata mea, dar a fost cea mai misto etapa din viața. Am absolvit facultatea, am intrat si la master. Punctul culminant de aici incepe. Pierdeam nopți vorbind online cu bărbați pentru ca ideea asta ma atragea din ce in ce mai tare. Aveam cont pe site-ul cam4, o platforma de videochat unde intra femei si barbati deopotriva. Transmiteam si eu insa nu mi-am aratat niciodata fata si nici bani nu am luat. Intram asa, for fun, cel mult in boxeri ramaneam, nu-mi aratam scula. Daca mi se părea ok omul, si-mi placea stilul lui de a vorbi si a se comporta cu mine, mutam discutia pe privat, pe yahoo messenger ca ala era la moda pe vremea respectiva. Asta s-a intamplat intr-o noapte, de fapt inspre dimineața, intra un tip pe chat-room-ul meu si incepem o discutie misto, omul era horny si avea chef sa faca un c2c (adica pe românește sa facem o laba la web). Nu stiu ce farmec, ce mi-a putut spune omul ala pentru ca m-a captat cu totul. Daca e sa ma intrebe cineva, stiu sa spun atat ora, cat și ziua in care s-a intamplat totul. Sunt aproape 10 ani de atunci (2013). Anul ala a fost anul in care m-am trezit la realitatea zilelor noastre. O sa aflati pe parcurs de ce, cum. Am vorbit cu omul ala ore in sir, ne-a prins dimineața vorbind, aveam o chimie fantastica, aveam ce sa vorbim. Am discutat despre stele, poezie, teatru, despre cartea mea preferata (Divina Comedie) care se pare ca e si cartea lui preferata. Nu cred ca mintea pentru ca nu prea ai cum sa te prefaci atat de bine pentru prea mult timp. Era ziua si noi încă nu ne terminaseram povestile, laba o facusem cu el vreo 2 ori in noaptea aia, era dornic, voia sa se futa cu mine. Eu l-am mintit ca am mai avut experiență cu barbati, ca sa par mai experimentat, ii spuneam ce i-as fi facut, cum, unde, ce fantezii am. Se pare ca fanteziile mele erau si ale lui. Sa nu mai spun ca nu dormisem mai deloc, era cred 07 dimineața si eu la 14 aveam examen ca eram in sesiunea de vara. Ce mai, omul imi căzuse cu tronc. Am dormit putin, dar gandul meu era tot la el. Cedasem. Simteam ca ma indragostesc. Dar de cine? De o fantoma, de o entitate pentru ca nici nu stiam cum arata. Nici el pe mine si nici eu pe el. Dar era al dracului de fain. Mie, oricum prea putin imi pasa si imi pasa cum arata un om. Pentru mine, important e caracterul. Ca frumusetea se duce. Ii vazuzem doar buzele care erau superbe, carnoase, sexy, numai bune de sarutat si de muscat. Imi imaginam deja cum eram peste el și-l sarutam cu pasiune si-l muscam usor de buze. Ii spusesem asta. La facultatea eram super distras, starea de spirit mi se schimbase radical. Din omul mereu ciufut si ganditor, acum eram vesel, jovial, schimbator, aerian. Pentru ca simteam ca simt mai mult pentru entitatea asta de om. Simteam ca sunt apreciat fix pentru cum sunt eu cu adevarat. Desi, nu i-am spus niciodata ca sunt țigan. Ca sa spun exact, treaba asta s-a intamplat in 14 iunie 2013. N-am sa uit niciodata data asta.
