My psycho girl

Capitolul 49.

Pov. Sarah

Sarah:Vă simțiți bine? Sunteți de acord?
X:Da, da, sunt șocat, nu mă așteptam la o asemenea veste, eu am iubit-o foarte mult pe mama ta. Da, mergem și semnăm actele și chiar mi-aș dori să ne cunoaștem mai bine.
Sarah:Și eu mi-aș dori asta foarte mult, am trăit atâta timp fără să știu că tatăl meu nu era de fapt tatăl meu.
X:Te înțeleg perfect și mă bucur că ai decis să vi aici și să ne cunoștem.

Am mai stat de vorbă cu dl. Turner și am plecat spre casa părinților lui Nick, tatăl lui Nicolás s-a ocupat și l-a găsit repede pe tatăl meu, este om de afaceri și din câte se pare a acceptat repede vestea, avea suspiciunii acum 18 ani cum că mama ar fi însărcinată cu copilul său și nu cu al lui Black. Dar pe arunci nu o ducea așa bine financiar.

X:Bună ziua domnișoară, Sarah! Mă salută șoferul când îmi deschide ușa.
Sarah:Bună! Mergem la casa dl. Iglesias.
X:Am înțeles.

Nick:Sarah! Cum a decurs totul, e de acord nu? De ce nu m-ai lăsat să vin cu tine?
Sarah:Da, totul d bine, am mai multe emoții acum că o voi cunoște pe mama ta.
Nick:Nu-ți face griji, chiar își dorește să te vadă.
Sarah:Sper să fac impresie bună.
Mama:Bună, tu trebuie să fii Sarah, îmi pare bine să te cunosc, nici nu știi de când aștept.
Sarah:Bună ziua! Și mie îmi pare bine! Acestea sunt pentru dvs! Spun și îi întind buchetul de flori.
Mama:Sunt foarte frumoase! Hai intrați în casă, trebuie să găsesc o vază, Elba!
Îl salutăm și pe tatăl și ne așezăm la masa de pe terasă să servim prânzul. Mă simt atât de ciudat uitându-mă la ei, ea este ca o rază de soare, zâmbește și are chipul luminat, dar el, tatăl lui, parcă vrea să mă omoare, deși, cred că vrea, dar nu prea poate.

Mama:Mi-aș fi dorit să fie și Iza cu noi! Îmi este tare dor de ea.
Sarah:Chiar așa, Nicolás, unde este Iza?
Tata:Chiar așa, Nick, unde este sora ta?
Sarah:Nici dvs. nu știți?
Tata:Nu, fiindcă cei trei s-au pus împotriva mea, ca eu să nu știu.
Mama:Chiar așa, să lași fata în pace! Trebuie să facă ce vrea cu viața ei, nu vezi că nu îi place aici?
Mama:Iza e foarte bine și fericită, dar nu vine acasă până nu îți scoți prostiile din cap.
Tata:Nici la telefon nu-mi mai vorbește, propriul meu copil.
Soția lui râde și se întoarce spre noi.
Mama:Ei i-ați dat vestea?
Nick:Încă nu, cred că am putea merge pe la ea. Tatăl lui este deja ofticat.
Tata:Parcă nu mă simt deja destul de rău.
Nick:E decizia ei, nu a nostră.
Mama:Sarah, vii puțin să mă ajuți?
Sarah:Desigur.

Mergem în bucătărie unde mai mulți angajați pregătesc de zor farfuriile.
Mama:Sarah, pari foarte tânără și voiam să vorbim puțin.
Sarah:Despre ce...?
Mama:Nu crezi că te grăbești puțin cu căsătoria, e un pas foarte important și nu știu dacă ști, dar nu mai poți da înapoi, indiferent de cât de grea ar fi viața cu soțul tău.
Sarah:Nu vom face nunta acum, vom mai aștepta.
Mama:Chiar și așa, asta nu e o viață frumoasa și plina de lux, oamenii ăștia te mănancă de vie dacă nu ești tare.
Sarah:Credeți-mă, știu foarte bine aceste lucruri și cred ca sunt destul de "tare".
Mama:Îl iubești?
Sarah:Da, iar el ma iubește pe mine.

Ma simt prost acum, nu îmi dau seama dacă crede ca nu sunt suficient de bună pentru el sau doar vrea să nu trec prin ce a trecut ea.

Mama:Dacă ești sigura, atunci ești bine venită în familie, sa îmi spui dacă face ceva nepotrivit, soțul meu mi-a gonit deja fata cu mentalitatea lui învechită, nu vreau ca și tu să fugi din cauza fiului meu. Of, gata, hai să ducem din farfurii.

Nick:Gata? Sper ca nu ai speriat-o.
Mama:Cum poți crede asta.
Sarah:Nu m-a speriat nimeni, acum ia și așează farfuriile, ca vad ca nu ai treabă.
Tatăl lui se uită cu ochii mari cum Nick așează farfuriile supus.
Mă așez și eu triumfătoare și începem să mâncăm și să mai vorbim.