Capitolul 35

199 9 2
                                    

Pov. Sarah

Nick:Să înțeleg că îți place ce vezi?

Îmi apucă mâna și o lipește de abdomenul lui fierbinte.

Sarah:Ce faci? Întreb cu vocea tremurândă.
Nick:De ce tremuri?
Sarah:E frig...
Nick:Sunt 25°C în cameră.
Sarah:Hai să mergem, te rog.
Nick:Acum te las, dar data viitoare nu mai scapi.

Trece în spatele meu și îmi împinge căruciorul spre ieșirea din cabană.

Nick:Acum vreau să închizi ochii.
Sarah:Ce vrei să faci?
Nick:Nimic rău, promit.
Sarah:Sigur voi regreta...

Îmi închid ochii și mă prind mai bine cu mâinile de suport. Nick îmi spune să deschid ochii și în fața mea văd ceva la care chiar nu mă așteptam, o trăsură albă decorată de craciun cu crenguțe de brad și globulețe, trasă de un cal la fel de alb precum neaua.

Sarah:Asta este, nu am cuvinte. Pare un tablou rupt dintr-un basm.
Nick:Totul pentru prințesa mea. Urcăm?
Sarah:Desigur, bunule domn.
Nick:Aș fi preferat să mi te adresezi cu prințul meu, sau și mai bine, Sir Nicolai de York.
Sarah:Sir Nicolai de York? Asta de unde mai e?
Nick:Păi sunt un cavaler, al tău mai exact și m-am născut la New York din întâmplare.
Sarah:Credeam că ești din L. A.
Nick:Da, dar tata avea o întâlnire de afaceri la NY, mama era cu el, eu nu am mai avut răbdare și Kaboom.
Sarah:Kaboom?
Nick:Da Sarah, Kaboom.
Sarah:Mă așteptam să spui ceva de genul "Miracolul Nașterii".
Nick:Sunt imprevizibil.
Sarah:Ce pot spune.
Nick:Păi poți începe cu cât de mult mă iubești...

Mă uit urât spre el și îmi întorc capul spre trăsură..

Nick:Sau dacă îți este frig, cei drept afară este cam răcoare.

În spatele nostru se aude un zgomot puternic ce îmi face trupul să tresalte puțin. Îmi întorc capul și o văd pe Dawn care a alunecat pe ultima treaptă și a căzut.

Sarah:Ești bine?
Dawn:Da, nu îți face griji, uite, m-am gândit că poate îți este frig.

Îmi întinde o greacă cu blaniță albă extrem de moale și o pătura, mă uit puțin sceptică cu privire la pătură fiindcă nu îi înțeleg scopul, iar atunci ea îmi răspunde.

Dawn:Pentru picioare, în trăsură este rece.
Sarah:Ah, da, merci.
Nick:Mulțumim. După tine, doamna mea.
Sarah:Puțin ajutor.
Nick:Poftim.
Sarah: Mulțumesc.

Mă fac comodă și îmi întorc privirea spre pădure, tresar ușor când mâinile calde ale lui Nick îmi ating picioarele, se uită cu o privire jucăușă, dar renunță după ce Dawn începe să vorbească la telefon puțin cam tare și strică momentul. Îmi așează pătura pe picioare și mă trage în brațele lui puternice, mă face să mă simt protejată, de parcă nimeni nu mă poate atinge, nimeni în afară de el, iar asta, asta mă face vulnerabilă.
Calul pornește într-un galop ușor ce ne permite să ne bucurăm de peisajul de basm, deși nu este zăpadă, frigul se simte, iar frunzele arămii ce împodobesc pământul îi dau un aer sofisticat tabloului îndrăzneț. Drumul e tăcut, nu vorbim, doar ne ținem de mână și ne mai aruncăm priviri drăgăstoase pe furiș, capul meu este lipit de pieptul lui, inima îi bate atât de tare încât ar putea sări oricând și să o ia la goană. Oftez ușor, de fericire, tristețe, dispare și pasiune, atâtea emoții, toate puse într-o răsuflare.

Nick:Ce este frumoasa mea? Te supără ceva?
Sarah:Regretele.
Nick:Nu ar trebui.
Sarah:Să lăsăm discuția asta, nu e momentul.
Nick:Nu o pot lasă, ceva te supăra, te neliniștește, iar eu nu pot răbda asta, așa că hai să vorbim.
Sarah:Trebuia să te ascult, să îmi ascult sentimentele, nu trebuia să plec cu Igor, nu trebuia să fug, am crezut că pot singură, că pot supraviețui singură într-o lume a bărbaților și uite ce am pățit, am rămas imobilizată in scaunul asta nenorocit.
Nick:Totul o să fie bine, nu îți face griji, vom rezolva tot, împreună. Spune și accentuează ultimul cuvânt.
Sarah:Bine.
X:Domnule, am ajuns.
Nick:Bine. Pregătită?
Sarah:Pregătită.

Se ridică și mă ia în brațe. Mergem lent spre o mașină neagră, unde suntem salutați de angajați.

Sarah:Ce e asta?
Nick:Nu te puteam duce cu o trăsură în oraș, aparent e ilegal, dar m-am gândit că și pentru o scurtă plimbare în pădure te-ar bucura.
Sarah:Păi ai avut dreptate.

Mă lasă pe banchetă și închide portiera după care ocolește mașina și urcă și el.
Senzația asta, cuplul misterios din mașina neagră cu geamuri antiglonț.
Pistoale la orice întindere de mână mă fac să mă simt vie dar tot ele era să mă omoare. Nu îmi pot ține gândurile doar pentru mine și încep să vorbesc.

Sarah:Nick, trebuie să vorbim.
Nick:Îmi place să vorbești, te ascult.
Sarah:Ce s-a întâmplat cu mine?
Nick:Sarah...
Sarah:Te rog. Nu îmi mai ascunde lucruri.
Nick:Ce ști până acum?
Sarah:Că m-ai mințit în legătură cu Maria,..
Nick:Despre asta, da, te las să termini.
Sarah:Aparent sunt moartă și îmi spionezi mafia.
Nick:Deci, eu nu mă pricep la cuvinte și nu știu cum să te iau ușor, după cum ai văzut așa că îți voi spune cum stau lucrurile fără ascunzișuri. Maria e cea care îți dădea medicamentele care te-au adus în starea asta.
Sarah:Ce?
Nick:A mărturisit tot, la început le punea în sucul de portocale, iar după ce te-ai îmbolnăvit și trebuia să iei pastile, le-a schimbat cu cele date de persoana care îți dorea moartea.
Sarah:Cine, cime e persoana.
Nick:Iubitul ei...
Sarah:Nu îl cunosc.
Nick:Ba da, iubitul ei se numește Alejandro și am făcut niște cercetări, îmi pare rău.
Sarah:Fratele meu... Trebuia să îmi dau seama. Ce proastă sunt.
Nick:Nu mai vorbi așa!
Sarah:Și actele de deces?
Nick:Poate ar trebui să o luăm mai încet cu dezvăluirile..
Sarah:Nu, vreau să aflu acum.
Nick:După ce te-am luat de la "spital" și am ajuns acasă, m-a sunt șarpele de Igor, m-a întrebat dacă te-am găsit, voia să mi te ia, iar eu i-am spus că te-am găsit, moartă cei drept, dar te-am găsit.
Am făcut o înmormântare falsă cu un alt cadavru. Nu știe multă lume că tu trăiești.
Sarah:Iza... Iza știe?
Nick:Nu. Imi pare rău.
Sarah:Oh. Ok.
Nick:Când vei fi pregătită, vei putea vorbi cu ea.
Sarah:Da. Ști ar mai fi ceva, sigur ai făcut rost de vechiul meu telefon..
Nick:Nu.
Sarah:Te rog, am nevoie.
Nick:Nu, nici să nu te gândești că intri iar în lumea asta.
Sarah:Dar asta e viața mea!
Nick:Tu ești viața mea!
Sarah:Te rog, am câțiva oameni de încredere, vreau să vorbesc cu ei, oricum toți vor afla într-un final că trăiesc.
Nick:Da, dar nu acum.
Sarah:Nicolás, te rog, înțelege-mă. Spun și îi apuc mâna.
Nick:Bine, dar să nu faci vreo prostie.
Sarah:Ai încredere.
Nick:Am, am și de asta am ajuns aici. Acum hai să ne bucurăm de seara asta.

Ne așezăm la o masă frumoasă, într-un peisaj de vis.

Nick:Sper că îți place.
Sarah:Este minunat, dar suntem doar noi.
Nick:Chiar și într-un loc atât de retras nu mi-am permis să fim văzuți.
Sarah:Oh.
Nate:Cu ce vă servesc?
Sarah:Nathan?
Nate:Bună Sarah.
Nick:Îhm îhm.
Nate:Domnișoara Sarah.
Sarah:Îmi este poftă de paste și poate puțin vin, ce zici Nick?
Nick:Sună nemaipomenit, ai auzit-o, paste, dar cu vinul nu știu ce să zic, mai vedem.
Sarah:Adică?
Nick:Iei pastile și nu e prea indicat să bei.
Sarah:Da, ai dreptate.
Nick:Sarah, am ceva pentru tine...

Face semn cu mâna și un buchet imens de trandafiri roșii îi este dat, se așează în genunchi și își drege vocea, din buzunar scoate o cutiuță de catifea colorată in albastru cu pernuțe albe.
Mă uit șocată la inelul cu diamante...

My psycho girlUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum