i don't want to be y/n! | heejake

2

Jake auzi niște bătăi în ușă, iar asta l-a făcut să-și deschidă ochii.
Voia să mai doarmă — asta-i clar — dar avea de mers la școală. Nu își permitea să mai lipsească.

— Bună dimineața, Jake!

Imediat după ce a realizat cui îi aparține vocea, Jake s-a ridicat în șezut și a tras aer în piept.

— Sunghoon?! Ce cauți la mine în cameră?!

Un băiat înalt, chipeș — dar care nu avea o față de om inteligent — își făcu loc pe pat, lângă Jake, așezând o tavă lângă cel pe jumătate adormit.

— Ți-am adus micul dejun., zâmbi Sunghoon, mângâindu-i părul lui Jake.

În timp ce mușca din croissant, Jake îi arunca pe furiș priviri lui Sunghoon.

Ce naiba făcea Sunghoon la el acasă? Trebuia să fie la muncă, doar e prezentator TV și lucrează în primele ore ale dimineții.

Înțelegea că este amicul lui și al lui Heeseung și că are dreptul să-l viziteze, dar asta era prea exagerat!

— Sunghoon, trebuia să fi la muncă azi..., hotărăște Jake să spargă tăcerea.

— Muncă? Jake, ai halucinații? Sunt încă un licean!, grăise Sunghoon, izbucnind în râs.

Jake era confuz, speriat, și voia in brațele mamei lui.
Ori Sunghoon îi făcea o farsă, ori încă era în lumea viselor.

Dar, acum că se uita mai bine prin încăpere și la lucrurile din aceasta, Jake chiar nu se afla în camera lui dragă.
Lucrurile de aici sunt mult mai scumpe în comparație cu cele din adevărata cameră a lui Jake.

Sunghoon încă îl privea ciudat.

— Sunghoon, îmi poți spune unde sunt părinții mei, te rog?

Zâmbetul de pe chipul lui Sunghoon pierise, asemenea părinților lui Jake.

— Chiar ai uitat? Domnul și doamna Sim au murit acum zece ani pentru că făceau parte din mafia coreeană, au fost împușcați și... Te-au lăsat în grija prietenilor lor, adică în grija părinților mei.

Jake tresări. Nu știa dacă să râdă sau să îl plesnească pe Sunghoon, deci mai bine rămânea tăcut... Pentru moment.

— Știi ceva, să lăsăm asta în urmă. Pregătește-te pentru liceu, mai bine.

Sunghoon îi ciufuli părul și se ridică de pe pat, mergând probabil să se pregătească.

Jake dădu pe gât tot sucul de portocale din pahar, și se îndreptă direct spre baie.
Credea că dacă va face un duș rece, își va reveni, dar se înșela amarnic.

_____

— Sunghoon, trebuia să bați la ușă înainte să intri peste mine în baie-

— Tot eu sunt vinovatul?! Trebuia să închizi ușa, nu să o lași între-deschisă.

— Poftim- Totuși, de ce te-ai holbat la mine?! A fost ciudat.

O tuse forțată i-a întrerupt pe cei doi, făcându-i pe amândoi să se rușineze.

— Șoferul era aici..., murmură Sunghoon, acoperindu-și fața.

Jake spera că șoferul va uita de discuția lor, pentru că era prea jenant; situația în sine a fost una jenantă.

În momentul în care s-au dat jos din mașină, Jake și Sunghoon au fost întâmpinați de două persoane.

— Jake~ Ce bine arăți azi!, spune o domnișoară, având obrajii de un roșu aprins.

— Iar flirtezi cu Jake, Sooha? Nu vezi că nimeni nu te vrea?, rosti băiatul care venise cu ea.

— Jay are dreptate., aprobă Sunghoon, punându-și mâna după umerii lui Jake.

— Vezi? Te rog să pleci, Sooha, căci ne vei strica reputația., mârâie Jay la ea.

Sooha se încruntă și plecă nervoasă spre grupul ei de prietene, fete recunoscute în tot liceul ca fiind „Soțiile lui Heeseung”.

— Yyah, băieți, de ce vă comportați așa cu Sooha?, întrebă Jake, destul de revoltat.

— Jake, nu știu ce ai în dimineața asta, dar îmi dai semne de întrebare.

— Ai uitat că Sooha l-a făcut pe Heeseung să te urască?, îl informă Jay, dând supărat cu piciorul în pamânt.

— Poftim? Heeseung mă urăște? Dar chiar aseară mă gâdila și mă îmbrățișa, iar acum...

Ambii băieți l-au privit ciudat, în special Sunghoon, care tremura de furie.

— Am făcut ce?

Atunci, Jake a realizat că trăiește în ultima poveste cu Heeseung pe care a citit-o, și regretă, regretă mult, căci știe că va avea o viață grea.

A/N: Vreau să transform fanfic-ul ăsta în ceva mai amuzant, voi încerca, dacă v-ar placea, desigur 👉👈

necorectat