Era o zi nu tocmai călduroasă de aprilie. Vântul bătea uşor, răcind tot mai mult atmosfera. Era înnorat iar ploaia ameninţa să cadă pe pământ... nu ziceai că e primăvară, arăta mai degrabă ca începutul lui octombrie.
Eu stăteam în autobuz pe un loc de o persoană şi mă uitam absentă la clădirile nu prea înalte de pe acea parte a şoselei, ascultând Wish you were here de la Avril Lavigne când, fără avertisment, privirea mea s-a lovit de silueta unui băiat care părea că aştepta pe cineva. Uitându-mă mai atentă la figura acestuia mi-am dat seama că îl mai văzusem undeva, dar nu ştiam unde... mi se părea atât de cunoscut. După încă câteva minute am observat că avea o placă de skateboard... singurul obiect pe care îl purta cu el atunci.
Cinci minute mai târziu toate locurile din autobuz erau ocupate şi când acesta era pe cale să părăsească staţia, acel băiat s-a urcat înăuntru... de unul singur. Se părea că nu aşteptase pe nimeni. Cum nu mai erau locuri rămase în faţa autobuzului se sprijini de bara nu foarte stabilă de metal de lângă uşă şi privea afară pe geamul acesteia.
Nefiind atent eu mă uitam la el, îl priveam curioasă încercând să-mi dau seama unde îl mai văzusem. Părul său negru şi cârlionţat ieşea de sub fesul gri de pe capul său. Era destul de înalt şi subţirel. Avea trăsături fine, dar părea destul de puternic. Purta o cămaşă verde cu alb şi o pereche de blugi care aveau genunchii rupţi, probabil datorită sportului pe care îl practica.
Când s-a întors cu faţa spre mine am apucat, pentru o fracţiune de secundă, să-l privesc în ochi. Avea ochii de un căprui foarte închis, aproape negru. Nu era vreo frumuseţe, nu zâmbea nici măcar timid, era doar un tip comun, însă în acea clipă când privirile noastre s-au încrucişat am putut vedea în ochii lui o căldură care venea din străfundurile sufletului său.
La un moment dat autobuzul s-a oprit iar cel care a coborât a fost nimeni altul decât el... skateboarder-ul cu ochii întunecaţi, dar suflet pur.
A doua zi, când mă grăbeam spre sala de clasă, m-am împiedicat de o bordură dar tocmai când trebuia să fac cunoștință cu cimentul o mână m-a prins de încheietura stângă şi m-a tras puternic de aceasta făcându-mă să-mi recapăt echilibrul.
Mă pregăteam să-i mulțumesc când, de sub buclele ce îi cădeau pe față, am zărit o pereche de ochi negrii şi atunci mi-am amintit de el.
--------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------
Eram în primul an de liceu... emoții, prieteni noi, profesori noi şi destrămarea iluziei cu referire la liceu. Mă plimbam prin curte cu noua mea colegă de bancă plângându-ne de căldură insuportabilă de la începutul lunii septembrie şi povestind despre anii anteriori de şcoală.
Nemaiputând îndura căldura ne-am așezat pe o bancă la umbra unui copac bătrân... curtea era plină de copaci bătrâni şi tineri de-o potrivă. Cu ajutorul băncilor amplasate la fiecare 5 metrii şi a trilurilor diferitelor specii de păsări curtea arăta ca un parc adevărat. Era sublim.
YOU ARE READING
Skater boy | Campania Antibullying
Short Story"Uitându-mă mai atentă la figura acestuia mi-am dat seama că îl mai văzusem undeva, dar nu ştiam unde... mi se părea atât de cunoscut. [...] Nu era vreo frumuseţe, nu zâmbea nici măcar timid, era doar un tip comun, însă... am putut vedea în ochii lu...
