Devenind vrăjitoare

Capitolul 13

Dăm busna în casă și alergăm în camera unde dormea Monique. Hope nu era lângă ea. Hope s-a trezit mai devreme și mama a luat-o de acolo.

Acum auzeam doar vocile lor , încet, încet , prea estompate pentru a auzi ceva . Simțeam că plutesc. Plutesc deasupra norilor pufoși. Până când Bekah a strigat:

- Monique?! Scoala-te repede!

- Ce-i? Veronica, totul e bine?

- Nu e deloc bine! A început să scuipe pământ si țărână!

Monique afișă o fața mirata , și cu o oarecare spaima în glas vorbi căutând ceva în cartea mea cu ființe supranaturale.

- Ăsta trebuie sa fie unul dintre fenomenele răzbunării elementelor naturii. Este pământul....

- Fă-l sa se oprească!

- Nu pot! Trebuie sa fie sacrificată!

- Glumești?!

- Crezi că aș putea glumi pe acest subiect?!

- Ce se va întâmpla dacă nu va fi sacrificată?

- Va fi apocalipsa,  iată ce......

M-au ridicat de pe jos (pentru că m-am prăbușit pe covor din cauza slăbiciunii) și m-au culcat în pat. Vedeam doar podul și fețele lor încețoșate, apoi negru. Doar negru.

************

Din perspectiva lui Rebekah

Sufletul meu este apăsat de o durere puternica. Nu suport gândul de a-mi pierde cea mai bună prietenă. Este singura care chiar m-a înțeles. Ating mâna ei firavă că zăcea întinsă pe pat lângă corpul ei. Mi-am înghițit lacrimile sărate. Nu trebuie sa plâng. Plânsul este pentru cei lași. In zădar, O mică lacrima s-a prelins pe obrazul meu. Apoi inca una, până am ajuns sa fiu udă pe față, iar rimelul cu care m-am dat , s-a întins urât pe față.

O mișcare îmi distrase atenția. Mâna Veronicăi zvâcni. Mi-am șters repede fața și am strigat-o pe Monique. Aceasta nu veni.

Veronica deveni fierbinte foc. Nu puteam sa o ating pentru că mă frigeam. Speriată am alergat la parter. Nici urmă de Monique. Unde este ea  atunci când am nevoie? Disperata am  mers in camera , iar acolo Monique stătea cu vârful unui pumnal fix lângă gâtul imobilizat al Veronicăi.

- Ce naiba faci? Întreb plângând.

- Mă răzbun!

- De ce?!

- Pentru că ea a omorât-o la fel pe mama mea!

Înainte să apuc sa fac ceva , pumnalul scoase un sunet , iar pe gâtul Veronicăi apăru o dâra subțire de culoare roșie. Corpul neînsuflețit al Veronicăi a căzut jos. Am scos un țipăt și m-am aruncat peste trupul ce zăcea nemișcat într-o baltă de sânge. Copleșită de durere am înșfăcat pumnalul și fără să-mi dau seama, acesta a ajuns fix in pieptul lui Monique. Aceasta căzu jos la câțiva metri de corpul celei mai bune prietene a mea.

In aer se răspândi rapid mirosul de sânge proaspăt. Mi-am privit mâinile patate de sângele Veronicăi și am scos un suspin. Alerg pe scări până la parter, și strig:

- Ajutor, Monique a omorât-o pe Veronica!!!!!

Mama ei a sarit ca și arsa din pat și a început să alerge pe scări. Peste câteva secunde, se auzi un țipăt și niște suspine. Am căzut în genunchi și am încercat să o liniștesc pe mama ei, dar în zadar.

Lacrimile îmi înțepau ochii. Purtam o ură nemărginită pentru ființa ce odihnea într-o baltă de sânge fix lângă îngerul meu păzitor. Ochii Veronicăi de un caprui intens străluciră în lumina soarelui ce pătrunse în camera.

Sper ca totul e doar un coșmar. Sper că totul se va termina curând. Sper din tot sufletul meu. Ce o să mă fac eu fără ea? Cum o să-i spun lui Alice? Cum o sa mă impact cu ideea de a nu mai fi alaturi de ea ?

Bună din nou. Sper că v-am plăcut acest capitol. Este cam scurt , dar îmi voi lua revanșa. Cel mai probabil voi scrie capitole din perspectiva lui Rebekah.
Pe curând<333