Devenind vrăjitoare

Capitolul 5

Fără a mai spune ceva o cuprind pe Katherine și încep a plânge. După tot ce sa întâmplat , voiam să mă descarc prin lacrimi.

- Hei , de ce plângi? S-a întâmplat ceva? Mă întrebă ea nedumerită.

- Păi........s-au întâmplat atâtea lucruri. Trebuie neapărat să-ți povestesc!

- Hai sa facem o plimbare prin parc.

Mergem pe aleea care duce spre parc. Niciuna din noi nu scoatea nici măcar cel mai mic sunet.

................

După o plimbare în aer liber , Katherine mă invită la ea acasă.

- Nu știu Katherine... Trebuie să o anunț pe mama.

- Te-ai obișnuit să-i spui,,mamă"?

- Da........și mă bucur de asta.

Îmi scot telefonul și îi trimit un mesaj mamei , iar ea îmi răspunde imediat.

Mesajul meu suna astfel:

,, Mamă , Katherine m-a invitat la ea acasă , pot să merg? Nu stau mult."

Iar al mamei suna astfel:

,, Desigur , du-te și mai petrece timp cu ea!"

- Și? Îți dă voie? Întrebă Katherine.

- Da ! Yey!

Mergem împreună la casa lui Katherine. Era cu două case depărtare de a noastră.

Intrăm pe ușă și un miros plăcut ne umple nările. Era un miros de carne la cuptor.

- Am rugat-o pe vecina mea sa pregătească carnea , până o să vin eu. O să stai la cină ok?

Era în plan să stau doar un pic , dar daca așa vrea ea.....o sa stau și la cină , oricum nu o sa refuz o bucată de carne la cuptor.

- Hai în cameră până se pregătește cina.

Urcăm scările până la camera ei , iar acolo Katherine se trântește în pat. Așternuturile ei de un alb imaculat străluceau la lumina soarelui.

- Deci......de ce plângeai? Acum poți să-mi spui.

- Păi......... pentru că ești cea mai bună prietenă a mea , și ești de încredere.....cred că Monique nu se va supăra.

- Stai așa, cine-i Monique? Întrebă ea.

Umblam prin cameră ei și mă uitam la fiecare lucrușor. Pe oglinda ei am găsit o imagine misterioasa.

Fata din poză este Katherine. Dar......este făcută în 1864. Cum e posibil așa ceva?

- Hei , ce este asta? O întreb.

Fața ei se întunecă atunci  când a văzut că am luat poza.

- Pune-o la loc!

Am pus-o cu grija la loc , și m-am făcut comodă la ea pe pat.

- Păi.....trebuie să-ți spun ceva. Unchiul și mătușa au adoptat-o pe Monique. Are 17 ani și ....am întâlnit-o în pădure. Eu.........eram la bunica și am mers să exersez trasul cu arcul , în pădure. Acolo am auzit țipete și am mers să văd ce se întâmplă. Într-un tufiș era o femeie în vârstă care avea piciorul prins într-o capcană. Am ajutat-o să meargă până la casa ei , care apropo era în fundul pădurii. Era o colibă simplă și sărăcăcioasă. I-am îngrijit rana , iar ea îmi povestea despre vampiri și supranatural.

Fața lui Katherine se întunecă la auzul vorbelor mele.

-......femeia a spus că o cheamă Flora , și această doamnă misterioasă mi-a pus degetele pe frunte . O durere nimicitoare a început să-mi cuprindă corpul. Am început să fug cat mai departe......dar era prea târziu......Flora mi-a dat puterea ei. A doua zi am mers iar să-mi exersez trasul cu arcul dar de această dată, Flora a adus-o pe fiica ei ,care apropo e Monique. Ea ma prins într-o cușcă invizibilă , din care nu puteam scăpa. Ea tot era vrăjitoare. A spus că nu îmi face rău , doar vrea să mă ajute să-mi controlez puterile , însă mama ei avea alte planuri. A încercat să ne omoare pe amândouă cu un pumnal , însă am avertizat-o pe Monique la timp , iar ea și-a înjunghiat mama fără nici o teamă. Era antrenată bine. A vrut să ne omoare ca sa absoarbă toată puterea noastră. Că să înțelegi....eu sunt semi-vrajitoare , iar Monique vrăjitoare în toată firea. Când trebuia să vin înapoi în Bordertown , Monique a fost de acord să mă însoțească.  Unchiul și mătușa mea au adoptat-o pentru că nu avea părinți și altele. Este acum la școală cu noi.

După ce am terminat de povestit , Katherine părea uimită dar și curioasă să afle mai mult.

- Eram să uit..... In pădure, atunci când i-am eliberat piciorul , niște băieți m-au atacat. Unul din ei m-a apucat de gât, iar eu aproape m-am sufocat. Probabil vei spune că sunt nebuna , dar îți spun adevărul.

- Păi.....te cred ......pentru că.....eu sunt vampir. Nu te teme , nu vreau să-ți fac niciun rău. Îți promit că niciodată nu îți voi face niciun rău.

Mă ridic din pat ca arsă, și mă îndepărtez de ea.

- Să nu îndrăznești să te apropii de mine. Strig eu.

- Asculta.....nu îți vreau răul. Eu te iubesc că pe cea mai bună prietenă. Sunt vampir de peste 200 ani. De aceea ai găsit acea poză pe masa. Sunt eu cu 200 de ani în urmă. Pe atunci mă numeam Katherina Petrova.

Mă apropii ușor de ea , fiind sigură că dacă nu mi-a făcut niciun rău până acum , nici nu o sa îmi facă. O las sa continue.

- ........Provin dintr-o familie de țărani ce locuiau în Bulgaria. Acolo am crescut alături de familia mea. De aceea nu îți răspundeam când mă întrebai de familia mea. Nu puteam să-ți explic. Acum sper că mă înțelegi. Aveam 18 ani când am fost transformată de un vampir original. Adică primul vampir care a existat vreodată. Se numea Stephen. M-am îndrăgostit de el , și poate că în adâncul sufletului său de vampir tot mă iubea , însă într-o seară, când ne plimbam prin același parc in care am fost azi , să mușcat la încheietura mâinii și mi-a dat sa beau sânge de-al lui. După aceea m-a omorât. M-am trezit din morți, și aveam o pofta nebuna de sânge. El era alături de mine și mi-a spus doar câteva cuvinte: ,, Trebuie să beai sânge altfel mori." Eram un monstru , și încă sunt. Am început să vânez. Prima mea sursa de hrană a fost un băiat de pe stradă.  Am început să omor tot ce vedeam în față. Stephen m-a învățat să vânez animale. Așa am învațat să mă hrănesc cu altceva înafara de oameni. Când m-am întors acasă mi-am văzut familia. Dar erau doar.....cadavre. Cineva sa hrănit cu familia mea.

Eram uimită de ce auzisem. Deci.....nu eram singurele ființe supranaturale.

Am postat un nou capitol, care sper sa va placa. Nu uitați să dați un vot pentru următorul capitol.