Devenind vrăjitoare

Capitolul 2

Îi văd corpul bunicii la podea, încărcată de sânge.

- Bunico ! Spune-mi că nu ai plecat ! Te rog , nu mă lăsa singură! Te implor, spune ceva!

Mă întorc spre atacatori și îmi îndrept mâinile în fața că să mă apăr.

- Lăsați-ma!

O lumină uriașă se formă între mâinile mele. Speriată încerc să opresc lumina , iar atunci............

Mă trezesc brusc , și îmi dau seama că a fost un vis. Îmi privesc mâinile și mă uit la oră. Era 07:32 . Trebuie sa mă trezesc, am de făcut bagaje.

Ușă de la camera mea se deschide și o vad pe bunica in prag.

- Bunico, ești teafără! Strig cuprinzând-o.

- Da , sunt! De ce nu as fi?

- Mhm , nu-i nimic , așa simplu!

Chiar nu îi puteam spune bunicii despre chestiile supranaturale , nu de alta , dar nu avea să mă creadă.

- Ești o ciudată! mă ia Bunica în râs
......acum fă-ți bagajele , mâine la prima ora trebuie sa fii în stație.

- Mă poți ajuta cu o valiză te rog , doua sunt prea multe pentru mine , de ce a trebuit să car atâtea haine cu mine?

- Bine, dar acum du-te și mănâncă până îți fac eu valiză asta.

Merg la parter iar acolo văd o farfurie cu clătite al căror miros zbura peste tot prin cameră. Ador clătitele bunicii, pur și simplu le ador.

.....................

După ce am terminat de mâncat , aud soneria de la ușă. Merg spre pragul ușii și o deschid. Spre spaima mea , acolo era unul dintre acei ,,Vampiri" care m-au atacat în pădure. Mai exact cel care m-a luat de gât.

Închid ușa speriată și o aud pe bunica coborând scările.

- Cine e?

- Bunico , ți-aș sugera sa nu deschizi ușa.

Bunica își apropie mana de clanța ușii, iar eu aproape plângeam.

- Nu face asta bunico! Te implor!

Când bunica a deschis ușa, in prag era poștașul. Cum ? Cum se întâmplase asta?

- Nepoata Dvs mi-a trântit ușa în nas prima data , dar nu-i nimic.

- Ce-a fost in capul tau , Ronnie?

- Îmi cer scuze, v-am confundat cu cineva.

- Oricum, nu-i nimic......eu doar v-am adus pensia.

Uimită , merg înapoi în camera mea pentru a incepe să îmi fac cealaltă valiză.
Tot nu înțelegeam cum era posibil sa fie poștașul , sau eu aveam vedenii?

Oricum , astăzi este ultima zi petrecuta cu bunica , cel puțin din vara asta. A fost o vara obișnuită, dar oricum nu vreau sa plec la școală din nou.

............

După ce termin de făcut valiza, plec la parter unde bunica citea ceva.

- Bunico, mă mir cât de repede a trecut timpul , nu vreau sa merg la școală!

- Știu că e greu scumpo , dar așa cum tu dorești să devii majoretă...... trebuie sa mergi la școală pentru că dacă nu mă greșesc, acolo se desfășoară cursurile.

- Da , ai dreptate.....nu m-am gândit la asta.....

Mă întorc în camera mea și mă uit atent să văd dacă nu am uitat ceva.