Al Meu Prof'|JJK|

Capitolul4 Vol2

Spune unul dintre angajați în timp ce i-a cheile de la celula omului și pornește către holul plin de celule în care sunt ținuți prizonieri.

Ajuns în dreptul acesteia, deschide ,,ușa" și îi spune omului că este liber, acesta când a auzit a fost foarte surprins, nu se aștepta.

-Ai chef de glume cu mine domule polițai?

-Chiar de loc! De astăzi ești un cetățean liber.

Spuse polițistul, Jay își facu imediat bagajul dacă îl putem numii așa iar în timp ce pleca plecat auzi spusele colegilor lui de celulă.

Lor nu le convenea că el a fost eliberat, iar ei nu.

-Dulce libertate.

Spune el cu zâmbetul pe buze după ce ieși din secția de poliție. A o gură mare de aier proaspăt, după continuă de vorbit:

-Dar acum unde să mă duc?

A stat un pic să se gândească, după a scos telefonul din buzunarul pantalonilor și a apelă singura persoana care știa că l-ar ajuta.

*Convorbire telefonică*

-Alo...?

-Hei frate, sunt eu Jay! Mă mai ții minte nu?

-Normal! Te-au eliberat din închisoare de m-ai sunat, sau cum?

-Da, m-au eliberat!

-Era și timpul! Ai nevoie de ceva? Spune-mi doar cu ce și eu te ajut cu cea mai mare placere.

-Vreu doar să te întreb dacă pot sta la tine cât timp îmi găsesc o nouă locuință.

-Desigur! Dar eu nu mai stau unde stăteam înainte, așa că spune-mi, unde ești?

-Sunt în gara de lângă secția de poliție, de ce?

-Stai acolo! Vin să te iau eu cu mașina.

-Ok

Spune Jay și închide imediat apelul.

*Convorbire telefonica încheiată*

*Peste cincisprezece minute*

Peste cincisprezece minute apare si mașină prietenului lui Jay.

-Hai frate, urcă!

Spune blondul, iar Jay se urca repede în mașină.

-Te-ai schimbat atât de mult, te-ai vopsit și blond.

Spune Jay în timp ce râde.

-Da normal! Totuși, tu acum ce o să faci? Ce planuri ai? Te-ai înmuiat cât timp ai fost la răcoare sau tot Jay cel de dinainte ești?

-Tu ce crezi? Normal că tot cel de dinainte sunt, ba chiar am și evoluat acolo. Ce am de gând să fac? Simplu! O să mă duc să-mi i-au niște haine noi, un telefon nou, mașină nouă și cu timpu o să-mi iau și o casa.

-Bine, bine... Dar bani de unde?

-Am sursele mele frate, am sursele mele!

-Dacă spui tu.

Spune bărbatul în timp ce conduce. El nu voia să arăte, dar se îngrijora la câte probleme o să îi facă iar lui Jeon.

Lui nu îi place violență, nu îi place nici de ceea ce a făcut prietenul său în trecut, dar nu are ce face până la urmă este prietenul său, nu?

*La Jungkook și Evelin*

-Hai tati... Mai povește-ne!

-Pai vezi tu Dae, îmi plăcea când mă urcăm pe scenă și cântăm în fața a miilor de ARMY, acolo simțeam că sunt cu adevărat iubit și sprijinit, nu conta dacă pățeam ceva, nu-mi părea rău! Se merita, se merita pentru că făceam mii de ARMY fericiți,iar când ei erau fericiți, așa eram și eu cu băieții. Îmi plăcea atât de mult să cânt pentru ei și încă îmi mai place. Iubeam să fiu pe scenă, simțeam că acolo este casa mea! Înainte să devin profesor și să fiu împreună cu mama voastră, credeam că iubirea e o prostie, dar uitați-ma acum... Sunt însurat cu fosta mea elevă și am și patru copii minunați cu ea! Dar nu-mi pare rău, toate eforturile și toate lucrurile rele care s-au întâmplat, s-au meritat.

Le povestește el copiilor lui, ei fiind nunai ochi și urechi la tatăl lor, copiilor le plăcea când le povestea despre cum a fost trecutul lor.

Cei trei gemeni credeau că asta e cea mai frumoasă poveste de dragoste, povestea părinților lor. Doar fratele lor mai mare știa adevărul, dar cândva va venii vremea să le spună și tripleților.

Iar acea zii cred că va venii un pic mai devreme decât credeau ei.

~~~~***~~~~

__________________________________
(evitați greșelile gramaticale eventuale)
Acesta este al 4-lea capitol din volumul 2, sper să vă placă. M-am cam chinuit la el pentru că nu aveam prea multă inspirație. Dacă aveți vre-o preferință anume scrieți în comentarii.

💜ANNEYONG💜