Încă o seară în singurătate, în casă unde cândva eram un copil fericit, în locul unde fiind copil am iubit, în locul unde pentru prima dată am vărsat sângele persoanei care îmi amenința familia. Eu, sunt Mirali Kara unicul reprezentat viu al familiei Kara și moștenitoarea de drept a Mafiei Kara. Mafia care mi-au luat-o pe nedrept. Azi e seara unde toți mafioții se întâlnesc pentru a încheia noi contracte și a petrece seara ca la un bal. Căci mulți se consideră aristocrați. Azi e seara când tot al meu îmi va reveni pe drept, azi e seara când Fiica mafiei Kara va învia din morți. Căci deja de treisprezece ani nu am folosit numele meu adevărat și nimeni din cei care îmi cunoșteau familia nu știu că sunt vie. Rudele tatei mi-au furat tot ce e al meu pe drept deja de treisprezece ani.
Aatazi îmbrac o rochie neagra, lungă mână în pământ și cu rochi o mască pentru ami face apariție cât mai feerică. Îmi încalț pantofii cu toc înalt și desigur in curele sub rochie la picior pun pistolul tatei ce e deja al meu.
Balul deja a început, ridicându-mă la balcon stau și mă uit la ei ca regina la supuși. Într-un moment văd niște persoane cunoșcite, Mafia Kair ce erau primii parteneri ai tatei. Capul Mafiei Kair, Yagmur se apropie de fratele tatălui meu și începe să vorbească așa ca toți să asculte.
Kair— Onder Kara, ce faci aici?
Onder— Ce să fac, am venit cu familia la bal, poate mai semnez un contract de milioane.
Kair— Rușine să îți fie, fratele tău a murit în data de azi acum treisprezece ani iar tu te comporți de parcă singur ai ridicat mafia aceasta. Nu îmi închipui ce fericit aș fi facă Durul s-ar ridica acum din mormânt numai ca să vadă ce ai făcut tu toți anii ăștia.
Aici deja mă implic eu, știu că Yagmur a fost în relații bune cu tata și îmi închipui câte a pierdut o dată cu moartea lui tata.
Mirali— Sunt de acord cu tot ce spune domnul Kair și aș vrea nespus de mult ca Durul Kara să se ridice din mormânt împreună cu soția și fiul său dar din păcate dorința mea deja de treisprezece ani nu se poate îndeplini.
Toți cei din jur de uită șocați la mine, mai bine spus cu nedumerire și îi înțeleg foarte bine.
Markus Kast— Domnișoară, dumneavoastră știți că ei au mai avut și o fiică, ea tot a decedat cu ei.
Mirali— Nu domnule Kast....nu reușește să spun nimic cum sunt întreruptă de javra aia de Ondăr
Ondăr— Taci! încercând să se apropie de mine primește un glonț în picior iar soția s-a se uită speriată la mine împreună cu fiul mor ce nu poate scoate o vorbă.
Mirali— Nimeni nu își permite să mă întrerupă, slugile mele trebuie să tacă când majestatea mea vorbește. mă uit la cei doi membri ai familiei Kara care stau în fața mea. M-am făcut înțeleasă? mă uit la cei doi neașteptând răspuns de la ei.
Mirali— Deci cum am spus, nu domnule Kast fiica mafiei Kara nu este moartă și mai mult....îmi dau jos masca și văd marele șoc ce îl suportă toți....fiica mafiei Kara stă acum în fața ta, Markus Kast.
Nu pot reda mirarea care o văd în ochii tuturor și expresia feței lui Markus. Nu l-am uitat și acum privindul în ochi văd acea-și persoană ca și acum treisprezece ani când el a plecat.
Markus— Mirali? Tu ești?
Mirali— Eu.
Kair— Mira, draga mea, cine a făcut tot asta cu familia voastră? Atunci nu ai văzut pe nimeni?
Mirali— Domnule Kair, răzbunarea nu se va aștepta mai mult decât a fost deja așteaptă. Ondăr Kara! Tu și toată familia ta pentru bani și putere ați distrus o familie întreagă! M-ați distrus pe mine, crezi că nu am auzit cum cu soția ta vorbeai despre omorul părinților mei? Am auzit tot foarte bine! mă apropii de el și îi pun bărbia pe pistolul tatei. Așa cum eu mi-am văzut familia murind, așa o vei vedea și tu!
Kair— Băieți țineți!
Mă uit la Yagmur și îi dau din cap în semn de mulțumire.
Soția Kara— Mira! Mira dă-mi drumul!
Fiul Kara— Ai înebunit puștoaică murdară? Ce îți închipui! Mafia nu te va recunoaște! Eu sunt moștenitorul Mafiei Kara! EU!
Mirali— În visele tale javră murdară! Cum ți-ai permis să pui mâna pe tot ce îmi aparține! Cum ți-ai permis să pui mâna pe cea ce i-a aparținut fratelui meu. Nu o sa vo iert nici o dată!
Ondăr— Mira! Mira nu fă asta! Mira!
Mira— Cum am văzut eu moartea așa o vei vedea și tu. O să mori în chinuri! Și primul vei vedea cum moare fiul tău imbecil apoi cum se chinuie soțioara ta. Chiar ai crezut că voi lăsa tot așa ușor? Eu sunt Mirali Kara fiica lui Durul Kara, un om nemilos pentru trădători. Chiar ai crezut că genele nu se vor trezi? Am vrut să te omor încă când eram copil dar m-am gândit că la momentul când deja voi avea dreptul de a conduce cu rușine să îți arăt fața de potaie care o ascunzi.
Nu mai aștept nimic și îi dau fiului său trei glințuri în plămâni. Fiind medic știu unde să lovesc pentru moartea omului în chinuri, iar dupe ce copilul ăla cade la pământ, soția s-a primește un glonț în artera de la picior, sângele sare peste tot iar eu primes plăcere de la cele văzute. Făcând asta demonstrez că sunt fiica lui Durul Kara. Iar ce are se uită după tot ce se petrece au o privire fericită să mă vadă o Kara adevărată.
Ondăr— SĂ FII BLESTEMATĂ MIRALI KARA! TU, FAMILIA TA ȘI ZIUA ÎN CARE NU TE-AM OMORÂT ȘI PE TINE!
Mirali— Băieți, pot să vă rog ceva?
Kair— Dragă, dă orice ordin și oamenii mei îl vor îndeplini.
Lucrătorii mafiei Kair— Doamnă Kárà, este o omoare să îndeplinim ordinele unei femei că dumneavoastră.
Mirali— Anunțați Mafia Kara, Mirali Kara, fetița care fugea printre ei fiind mică acum treisprezece ani s-a întors, iar trădătorii aceștia înecații în mare să moară în chinuri.
Înțelegând ordinele mele bărbații pleacă iar eu mă îndrept spre scările de pe care am coborât.
Markus— Mira! Unde pleci?
Mă întorc cu fața la cei din sală iar ei îmi fac o pelcăciune în semn de respect și îmi spune «Bine ați revenit prințesă Kárà». Nu mă miră așa o adresare căci mafia Kara este a doua cea mai puternică mafie din lume. Și desigur adresarea «peințesă» a impus-o tata. Fac și eu o plecăciune în fața lor și mă adresez lui Markus.
Mirali — Ziua aceasta este o zi neagră pentru mine așa că nu aș dori să mă aflu departe de familia mea.
Markus se apropie de mine și mă i-a galant de mână. «Aș mai avea onoarea încă o dată să te revăd? Sau iarăși vei dispărea în noapte» așa o atitudine caldă din partea lui nu am așteptat-o pentru că am auzit multe despre caracterul său rece ca gheața. «Tot depinde de tine Mrkus, multe s-au schimbat de acum treisprezece ani dar, dacă vrei să vorbim, casa Kara știi unde e.» nu îi mai spun nimic și mă ridic pe scări. Am în plan să mă duc așa și apoi la cimitir. Îmi e dor de perioada când eram copil. Îmi e dor de Emir și de părinți. Sunt singură în lumea aceasta. Oare așa va fi mereu?
Ajungând la cimitir primul mormânt care îl văd e mormântul fratelui meu «Emir Kárà»
«Salut frățioare, iată a venit momentul când mi-am îndeplinit jurământul, acum nici să mor nu îmi e frică căci ați fost răzbunați. Îmi este atât de dor de voi nu mai suport să fiu singură, în fiecare zi suport dureri imense și fizic și moral.» Îmi șterg lacrimile de pe ochi și mă îndrept spre mormântul mamei și a tatei. « Îmi este dor de voi. Nu mai suport singurătatea mami, acum te înțeleg de ce erai supărată când tata pleca peste hotare pentru a semna contracte. Deja sunt femeie, serioasă, rece și independentă. Din cauza ca nu sunteți cu mine nu pot avea incredere în nici o persoană ce mă înconjoară, despre viața personală deja tac pentru că așa cuvânt nici nu există pentru mine.»
