Suntem recunoscute drept femei, avem drepturi, respectam legi, suntem impulsive, niște fiinte suave, delicate, gingașe, care emana romantism, iubire, sexualitate.
Caracterul ne este definit de aparente, însă femeia nu e asa, o închipuire a perfectului ci în sine este un imperfect absolut, o discontinuitate de sens, care nu poate fi dedus, o totala enigma îngropată și ținută ascunsa.
Femeia nu simte iubirea, o face, dacă vrea sa iubească, o face și atât, este neînsuflețita nu crede cu adevărat și nici nu iubește.
Își creează scopuri și le atinge și distruge, tot, pana și pe ea însăși își distruge ființă de aceasi natura de multe ori se desconsidera.
Lipsa de umanitate, de echipa și de participarea la conviețuirea cu ele însuși este deopotriva imposibila.
