~povestea noastră~ 1 |Mattheo Riddle

Cap 7- Pe taramuri diferite

~ 2 ANI MAI TARZIU ~

Ellie's pov:
* Ma uitam pe fereastra, vantul tragea pomii inalti in spate in timp ce unele frunze cadeau din cauza vantului puternic, afara ploua insistent. Peisajul imi dadea un aer de tristete, imi amintea de momentul in care iesisem din gradina secreta iar afara ploua, Mattheo imi daduse hanoracul lui ca sa nu imi fie atat de frig. Chiar daca atunci cand m-am intors de afara eram uda leoarca, era un moment frumos din viata mea, era o memorie cu Mattheo pana la urma. Am inspirat adanc si am continuat sa desenez in lumina slaba venind din afara ferestrei, nu era puternica, avand in vedere ca era inorat. Gandurile mele au fost smulberate cand Hermione a intrat in camera noastra cu o fata, ce-i drept, fericita. Ea se uitara la mine putin dezamagita, a aranjat cateva cumparaturi pe masa si a inceput o conversatie cu mine.*

Hermione:" Ce desenezi"
Ellie:" Privelistea de afara"

*O clipa de tacere inmormantala a venit, nu a durat mult iar Hermione a uftat de parca imi putea citi gandurile*

Hermione:" Iar te gandesti la el?"
Ellie:" Era atat de evident?"
Hermione:" Daca iti e atat de dor de el, atunci dute si cauta-l"
Ellie:" Acum poate fi oriunde pe planeta, nu am nici o sansa..."
Hermione:" Te ranesti singura Ellie... Nu imi place sa te vad asa, si chiar daca tu si Harry ati avut o discutie serioasa, trebuie sa iti revi. In plus, daca tu si Mattheo sunteti menixti unu pentru celalalt, atunci destinul va va aduce impreuna din nou"

*Am oftat, asigurand-o pe Hermione ca i-am luat vorbele in calcul si Hermione mi-a zambit inapoi, oarecu, intelegand prin ce trec.*

Hermione:" Haidee! Nu mai fi asa bosumflata si hai sa sarbatorim!Pana la urma asta e ultima zi la Hogwarts... cel putin pentru tine..."

*Am uitat complet! Azi e ziua in care eu si Hermione am absolvit! Dupa petrecere, putem sa decidem daca stam in continuare la Hogwarts sa luptam in potriva raului sau sa ne vedem de viata noastra propie. Ce credeti ca voi alege?*

Autor:
Ellie traia bine. Avea un loc unde sa stea, era intretinuta de facultatea de magie Hogwarts si nu trebuia sa se gandeasca la ce o sa manance maine. In schimb, Mattheo nu o ducea atat de bine. La inceput, viata lui se ducea usor in jos ca o masina in rapa. Nu avea o casa, nimeni nu era alaturi de el si nici mancare nu avea de unde sa ia. In prima noapte, a fost nevoit sa doarma afara pe un camp, pana cand a doua zi a gasit civilizatie. Lumea din jurul lui era rea, zgarcita si fara pic de bun simt. Trebuia sa se acomodeze. Intr-un parc, in apropierea intrarii in oras a gasit un baiat, c-am de varsta lui, poate chiar mai mare cu 2 ani. El a fost salvarea lui. Baiatul locuia singur intr-un apartament cu doua camere si lucra ca meneger la propiul sau bagazin. Baiatul pe nume Alec l-a primit cu caldura pe Mattheo si au devenit prieteni buni. Oricum alec nu se descurca atat de bine cu magazinul, Mattheo a fost un om de ajutor, a obtinut si un loc de munca. Viata lui nu era cea mai buna, dar nici ca se putea mai bine intr-un orasel mare, plin de oameni fitosi, care le e scarba de propiile vorbe, care te fac sa te simti umilit/a doar printr-o privire. Noroc ca si Mattheo stia cum sa le raspunda, pana la urma, inainte sa plece din Hogwarts era un Slytherin. Totusi, doar nu a uitat de tot ce s-a intamplat la Hogwarts, nu? Doar nu a uitat de toate amintirile cu Ellie, nu? Nu... nu avea cum sa uite atat de repede de prima lui iubire.... nu??*

Mattheo's pov:
*Cum sa uit de Ellie? Ma gandesc in fiecare zi la ea, fiecare noapte imi apare in vise, uneori am presimtirea ca o aud langa mine. Sunt nebun... nebun dupa tine Ellie Evens Potter...*

Cumparator:" Heeey! Mai esti printre noi, tanar domn?"

*Am auzit vocea unei femei mai invarste. Cand am revenit la realitate am vazut ca dansa vroia sa ii scanez produsele. M-am scuzat pentru ocuparea timpului ei si i-am scanat pordusele. Mai erau cateva persoane la coada, te gandesti ca nu e atat de greu sa fi casier, dar e mai greu decat pare, mai ales pentru cineva ca mine, care nu a avut aproape nici o data legatura cu lumea oamenilor.*

*Mi-am terminat tura. Mi-am ales cateva cumparaturi, legume, fructe si ceva la conserva, pentru a reusi sa supravietuiesc inca cativa ani pe pamant. Mi-am luat punga dupa ce am platit toate alimentele si am iesit din magazin. Am incuiat lacatul, pentru a ma asigura ca e incuiat am apasat o data pe clanta, era incuiat. M-am intors spre strada, am oftat uitandu-ma la toata lumea mergand dintr-un loc in altul, alergand cu cate un lucru in mana, sau vorbind la telefon, uitand sa se uite pe unde merg, oameni certanduse pe-alocuri. Oftand din nou, am luat-o la pas catre apartament, destul de departe de magazin, cred ca o sa imi ia toata seara sa ajung acasa... daca pot sa numesc locul asta acasa.*

*In timp ce mergeam si ma uitam la lume, observand ce intorsatura enorma a luat viata mea, am observat o fata, o fata care imi parea cunoscuta. Parul negru ca taciunea, tenul curat si cu cicatricea mostenita din familie pe frunte... nu poate fi.*

*Mintea mea nu procesa, ma uitam la ea de parca ma uitam la o fantoma, nu imi venea sa cred, s-o fi intors dupa mine? Nu cred, dupa cate i-am facut... sunt un iubit groaznit.*

*Nevrand sa o privesc in ochi sau sa risc sa ma vada, am luat-o la pas mai repede pentru a ajunge cat se poate de curand la Alec, si pentru a ma indeparta de Ellie...*

--->
--->
--->

DE ABIA ASTEPTI SA VEZI CE SE VA INTAMPLA? SI EU PENTRU CA ASTA E TOT CE AM SCRIS =D

                  ♡ AI VOL IU ♡