Capitolul 1

154 8 2
                                        

Eu sunt Veronica Cooper și acum este vacanța de vară. Mai sunt câteva zile și se încheie. In fiecare vacanță merg la bunica mea care locuiește în inima pădurii. Bunicul meu a decedat acum 10 ani , și de atunci ea locuiește singură. Pentru că sunt singura ei nepoata, o ajut la treburile casnice.

Părinții mei au decedat și ei în urma unui accident rutier, pe când aveam 2 luni. De atunci nu știu nimic despre ei . Am doar o poză cu mama in tinerețe pe care am găsit-o in podul casei bunicii.

Mama mea era foarte frumoasă și mi-aș dori sa o fi cunoscut. Ea lucra în calitate de barmaniță în club. Bunica mi-a povestit multe despre ea.


In timpul anului școlar stau cu Mătușa mea Și cu unchiul meu în oraș. Pentru mine ei sunt ca niște părinți. Mătușa se numește  Leah iar Unchiul Robert. În general eu îi pot numi ,, Părinți ".

Vocea bunicii îmi întrerupe gândurile:

- Ce faci? Este totul bine?

- Da , mă pregătesc să merg să-mi exersez trasul cu arcul.

- Bine, dar sa nu te îndepărtezi prea mult de casă!

- Bine , bine !

Mă îmbrac într-un tricou simplu maro și în niște sorți de culoarea galben.

- Eu plec bunico!

- Bine , ai grijă !

..................

Ajunsă în locul meu preferat unde îmi exersez trasul cu arcul , unde plang, unde îmi exprim sentimentele.....

3 kilometri de la casa bunicii , am mers. Îmi găsesc copacul in care trag cu arcul și îmi îndrept săgeata.
Când eram pe punctul de a trage săgeata, un țipăt ma distras și săgeata mea a zburat pe alături.

Uimită merg înainte.... de unde se auzea sunetul. Cu cat mai mult înaintam ,cu atât mai tare se auzea sunetul.

Când m-am apropiat mai mult , am văzut un tufiș , și cel mai probabil,  se auzea sunetul de acolo.

Când am dat toate frunzele la o parte am văzut acolo o femeie bătrână care avea glezna prinsă într-o capcană. Femeia mi-a spus sa fug cat mai repede , dar eu nici măcar nu am ascultat-o , deoarece eram prea concentrată să-i elibereze piciorul din capcană.

- Mulțumesc că m-ai eliberat , dar nu crezi că această pădure este periculoasă pentru tine?

- Păi ,eu îmi exersam trasul cu arcul și v-am auzit , așa că am vrut sa va ajut.

Deodată , un om m-a apucat de gat și ma ridicat în sus. Aproape că mă sufocam.

- Și ea e una dintre ele?

Când ei nici nu vedeau , femeia a provocat o lumină extrem de mare , care a făcut băieții sa plece. Nu înțelegeam ce s-a întâmplat.

- Piciorul Dvs arată îngrozitor , mă ofer să va ajut.

- Dorești să vii la mine acasă , să îmi îngrijești piciorul?

- Sigur , de ce nu?

- Cred că ești extrem de nedumerită de ceea ce am făcut în pădure.

- Crezi bine, deoarece a fost ceva complet anormal.

- Păi vezi tu , eu sunt vrăjitoare , și sunt vânată de acești băieți , pe care i-ai văzut în pădure. Ei sunt........vampiri , și de aceea lumina i-a deranjat.

- E aiurea.......nu cred in aceste povești copilărești!

- Păi crezi tu s-au nu , chiar așa e !

Nu dupa mult timp , am ajuns la o coliba mică și sărăcăcioasă. Mai mult ca sigur acolo trăia Bătrâna.

- Intră ! Să știi că nu e prea curat aici , pentru că nu prea am timp să fac curat.

- OK, intindeți-va pe pat , iar eu o sa vă dezinfectez rana.

Femeia sa întins pe pat și eu am inceput sa îi îngrijesc rana.

- Acești vampiri mă vânează de ceva timp , și de aceea îmi dau seama că nu am prea multe zile de trăit. Așa că ar fi nasol dacă as muri cu tot cu puterile mele. Am nevoie sa i le dau cuiva.

Eram uimită de felul cum vorbea femeia.

- Eu sunt Flora.

Ea se ridică și îmi puse mâinile pe tâmple rostind ceva în latină.
O durere insuportabila curgea prin mine. Nemaiputând de durere am scos un țipăt și am început să alerg fără că să mă uit in urmă.

Am auzit-o pe Flora cum șoptea din prag:

- Mult noroc cu noile puteri !

Așa alergând și uitându-ma la toți copacii , am ajuns acasă. Bunica croșeta ceva in scaunul ei ce se legăna.

- De ce ai venit așa târziu?

Nu îi puteam spune despre chestii supranaturale așa că am inventat și eu ceva ce in mare parte era adevărul.

- Păi , am văzut o doamnă care avea nevoie de ajutor și am ajutat-o.

Bunica părea mândră de cuvintele mele , dar în același timp și dezamăgită.

- Mai ai și tu câteva zile până la plecare , și chiar vreau sa te dau așa cum te-am primit , vie și nevătămată.

- Dar am 16 ani , ar trebui să mă socotiți mai independentă.

- Până la 18 ani ești sub supravegherea maturilor , după faci ce vrei. Oricum nu vreau sa stricăm relația nepoata-bunica.

- Bine, bine ! Promit că nu o sa mai fac asta.

- Bine. Acum du-te și îți fă valizele , poimâine va trebui sa pleci.

- Ahh! Încă nu m-am saturat de această vară. CHIAR nu vreau la școală!

- Da , știu că e greu , la fel de greu este și pentru mine , dar trebuie , incepe școala. Prietenele tale sigur te așteaptă.

- Ah , bine daca spui tu, dar mai întâi merg să fac un duș.

- Bine , du-te.

Merg spre duș și îmi las hainele sa cadă de pe corpul meu fin. Intru în duș și dau drumul la apă.

Ador sa fac duș. Apa aceasta parcă mă liniștește. Mă face să las toată energia negativă în urmă. Mai ales astăzi chiar am nevoie de el , cu toate întâmplările astea legate de lucruri supranaturale și restul.

După duș, îmi iau pijamaua și merg in camera mea. Mă trântesc în pat și adorm cât ai clipi din ochi , deoarece sunt foarte obosita după ziua de azi.

In vis am văzut aceiași băieți care m-au atacat în pădure, doar că de data aceasta se înfruptau din sângele bunicii mele.

- Nu! Nemernicilor! Ce ați făcut?

Am postat primul capitol din cartea,,Devenind vrăjitoare" sper sa va placă

Devenind vrăjitoareStories to obsess over. Discover now