DESTINUL/Kim Taehyung/partea 2

4

~Ji: aish, dar dacă era alta?
Tae: de la prima noastră întâlnire, de când ai venit în firma, aveam un sentiment ciudat ca te cunoșteam. Ști legătură aia dintre doua persoane care se iubesc?
Ji: Deja începi sa devii poetic!
Tae: a fost atracție sentimentala.
Ji: termina.
Tae: și aseară, ambele atracții!
Ji: Kim Taehyung!
Tae: în egala măsura? Parca cea fizica a fost mai mare?!
Ji: în curând palma mea va fi atrasa de fața ta.
Încă un sărut pe obraz.
Ji: asta a fost ultimul pana diseară.
Tae: greșit!
Îmi mai da un sărut scurt pe buze.
Tae: asta a fost ultimul. ~

În timp ce zâmbea se îndepărta ducându-se la biroul sau, la fel și eu numai ca la biroul meu.

Pov Tae.
Nu pot sa ma concentrez pe treburile mele când ea sta la câțiva metri de mine. Trageam câte un ochi la ea, dar degeaba fiindcă nu se uita la mine.

Pov Eun-ji
Lucram la programarea întâlnirii lui Tae cu un om foarte important din Turcia, când Li a intrat agitat. Amândoi ne uitam la el curioși.
Li: dnule Kim Taehyung! Veniți repede.
Tae: ce e?
Spune ridicându-se de pe scaun.
Li: aproape toți angajații sunt nemulțumiți și doresc sa își dea demisiile. Au aflat de incidentul de aseară.
Nu se poate.
Au ieșit repede amândoi,tae tragandumi o privire care ar spune, *stai aici și astepatama.*
Si normal ca nu îl ascultam.
Am mers pe urmele lor, dar la o distanta destul de mare. 
Ei coborau scările, cand la mine vine un bărbat îmbrăcat într-o camasa albastra. A lași bărbat la care se uita Tae când a trecut.
X: bună dimineața! Știți unde as găsi o copie a acestei foi?
Îmi arata un document cu mai multe nume, nu înțelegeam mai exact.
Ji: puteți găsi în biblioteca de la parter, unde se țin documente.
Dau sa plec.
X: puteți sa veniti sa îmi arătați? Abia m-am angajat aici.
Ji: știți am ceva de făcut...
Ma uitam în direcția lui Tae, nu se mai vedea.
Ji: bine, haideți.
Am coborât scările luând-o în direcția opusa, spre aceea biblioteca.
Ji: aici este. O zi buna!
Dau  sa plec când Acesta ma prinde de antebraț.
Ji: ce mai vreți?
X:cino cu mine.
Ji: dă-mi drumul.
În schimb ma trage după el cu putere. Cu toate ca încerc sa  ma opun, e în zadar.
Ji: dă-mi drumul sau țip.
X: cine crezi ca te va ajuta?
Atunci încep sa țip din toată puterea mea.

Pov Tae.
Toți angajații erau speriați și înghesuiți într-un loc, dar nu erau lăsați sa iasă.
Tae: ce, fratele meu se petrece aici?
Spun pe un ton nervos.
O femeie mai în vârstă.
F: vrem sa plecam.
Tae: de ce?
F: nu suntem în siguranță!
Apoi un bărbat.
B: un om ne-a amenințat cu pistolul.
Li: de ce?
B: zicea ceva de un stick.
Eun-ji.
De ce am lăsat-o singura?
Ma întorc nervos, cu Li pe urmele mele.
Fug pana în birou cu speranța că Ji e acolo și ca probabil lucrează, dar nu era asa.
Tae:unde e?
Țip la Li cu toate ca el nu are nici o vina. Eram foarte nervos.
Li: cine? Asistenta Park?
Tae: cine altcineva? Îl omor.
Li: credeți ca acel om a luat-o pe asistenta Park?
Tae: sunt sigur.
Nu știam ce sa fac, cum sa o găsesc.
Li: ați auzit?
Un țipăt.
Eun-ji.
Fug în direcția tipetelor.

Pov Ji.
X: Șeful tău e prea ocupat cu angajații asa ca tipi degeaba.
Ji: dă-mi drumul.
X: stick-ul.
Stick-ul era prea important pentru Taehyung asa ca nu pot sa îl dau.
Ji:nu e la mine.
X:minți.
Îmi pune mana la gura astfel nemaiputând sa țip
Ma taraste pana afara, apoi ma baga în mașină pe bancheta din spate, apoi punându-mi scoci la gura îmi leaga și mâinile.

Pov Tae.
II vad cum urca in mașina. Voiam sa ii omor pe tipii aia.
Li: de ce fugiți asa mult după stick?
Tae: nu fug după stick,tantalaule.
Li: nu mi spuneți ca fugiți după fată.
Tae: ce isteț ești.
Întru în mașină, întra și Li  apoi cu cea mai mare viteza, urmărim mașina în care Ji se afla.
Li:ați putea mai incet?
Tae: bine.
Bag viteza și mai mare.
Li: o sa murim!
Tae: nu înainte sa o salvez pe Eun-ji.
Li:Eun-ji? Sunteți împreună?
Tae: nu e treaba ta.
Li: scuze.

Pov Li.

Nu puteam eu sa stau acasă lângă nevasta și copii? Chiar trebuia sa ma angajez la băiatul asta?
Conduce deparca ar avea noua vieți, și cel mai rău e ca  noi avem doar una.
Și toate astea doar pentru o fată.
Îmi imaginam ceva frumos, nu ce era în realitate... Adică noi urmărind o mașină, ocolind în viteza celelalte mașini.

Pov Eun-ji.

Am ajuns într-un loc părăsit.
Totul era înfricoșător.
Bărbatul ma scoate din mașină, apoi după ce urcam niște scări, intram într-o camera mica, decat cu doua scaune.
Ma trântește în acel scaun apoi el se așează în celalalt după ce a închis ușa.
Imi da scociul de la gura.
X:vorbește. Unde e stick-ul?
Ji: la mă-ta acasă.
Îndrăznesc sa spun, deja nervoasa.
X: cam dura.
Apoi o palma îmi inrosise obrazul și de la coltul gurii iusu face prezenta o urma de sânge.
Minunat.
X: stickul trebuie sa fie undeva la tine.
Ji: mi-ai stricat fața boule!
Stau puțin.
Ji:defapt tu nu ești bou, bou e Tae.
Cred ca am luat-o cu capul.
X: Îți voi mai da timp pana ma întorc,daca nu îmi dai ce vreau, ești ca și moarta.
Spune ieșind și incuind ușa.

Stau ce stau simțind durerea tot mai tare, când observ ca tipul și-a lăsat geaca pe scaun iar în buzunarul ei era o foaie.
M-am chinuit sa o iau fiindcă aveam mainile legate, dar am reușit.
Scria mai multe nume de bărbați.
Poate sunt numele celor care nu îl suporta pe Tae.
Iau foaia și o ascund undeva prin hainele mele.
Ma sperii când aud ca ușa se deschide.
Punanduma repede la locul meu ma uitam la el, bărbatul care tocmai a intrat.
X: te-ai decis?
Ji: da.
X: dă-mi-l
Ji: am ales sa nu ți-l dau pentru nimic în lume.
Încă o palma. Durea tare, atât de tare încât lacrimile își făceau apariția.
Se hotărâse sa nu mai dea în mine, în schimb...
X: pana sa mori,ce ar fi dacă as profita puțin?!
Ji:yaa.
Tipam.
Ma ridic d epe scaun fugind spre ușa, dar degeaba, era încuiată, apoi ma duc într-un colt. El venise după mine începând sa ma pipăie.
Ji: nu.
X: taci.
Ma ținea de brat atât de strâns încât se invinetise în unele părți.
Ma zbăteam, dar în schimb ma trântește pe jos apoi dând cu piciorul în mine spunându-mi sa fac ce voia.
Eram slăbită, nu mai puteam sa mișc nimic.
Apoi aud cum cineva bate în ușa,aproape o sparge. Reușește. Ușa cade pe jos fix lângă mine.
Era Ttae.
Abia puteam sa îl vad, dar era asa bine.

Pov Tae.
Reușesc sa intru, o vad pe Ji pe jos, și pe tipul ala pe care aproape îl omor în bătaie.
Exact, a primit mai mulți pumni decât bani la viață lui.
Noroc ca a fugit, altfel nu știu ce se întâmplă cu el.
Li era pe urmele sale.
Apoi ma duc la Eun-ji.
O iau în brate, stand amândoi pe jos.

Pov Eun-ji.
Ma strângea asa de tare în brate, dar era bine asa, stand cu capul cufundat în pieptul sau. Apoi începe sa mă sărute de multe ori  pe frunte.
Zambeasc cu greu.
Ji: am ssalvat stick-ul.
Spun cu greu.
Tae: ești asa prostuța.
Continuând sa ma sărute.
Tot corpul ma durea, dar fruntea unde ma săruta Tae singurul în care nu simțeam durere.
Stăteam asa pana când Li întra agitat.
Li:repede, clădirea a luat foc.

Pov Tae
Exact ce ne trebuia acum.
O ridic cu ușurință pe Ji și o țin  în brate stil mireasa, ea lăsându-și capul pe pieptul meu.
Li: veniți după mine.
O luase în stânga, eu urmandul.
Scările erau toate în flăcări, la fel și partea de jos.
Ajungem la singurul geam în jurul căruia nu era foc.
Li: singura scăpare e sa sărim pe geam.
Tae: ai înnebunit?
Li: pe unde ați vrea să ieșim de aici?
MA uitam în jur, nu era nicio scăpare, dar nu puteam sari cu Eun-ji asa. Erau doua etaje,iar jos erau niște tomberoane.
Tae: Ji abia își mai tine ochii deschiși și tu vrei sa sărim?
Li:singura cale dacă vreți sa supraviețuim.
Tae:sari tu primul.
Asta face.
Vad ca trăiește, deci e bine.
Li:haideți!
Am sărit,apoi am căzut în acele gunoaie, cu Eun-ji deasupra mea.
Cand coboram o țin tot asa, stil mireasa, mergând pana la mașină. Numai ca nu ajunserăm  bine ca în jurul nostru...