Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Oh, dragă Pământule și Lacule, Părinți neobosiți ai naturii Creatorii viselor
Ups! Gambar ini tidak mengikuti Pedoman Konten kami. Untuk melanjutkan publikasi, hapuslah gambar ini atau unggah gambar lain.
Băiatul cu ochii castanii și părul de culoarea cafelei, se apropie de apa tulbure și verzuie. Călcă cu atenție pe malul bătătorit de prea mulți musafiri. Câteva crenguțe uscate au pocnit, rupte de greutatea sa, însă le ignoră. Se limită la a privi peisajul și băga mâinile în pantalonii blugilor decolorați de trecerea timpului. Natura își revendica materialele ce au fost utilizate la perechea de pantaloni.
Lacul era o întindere mare de apă, însă locul unde pătrunse era împânzit de copaci. Ramurile încărcate cu frunze suculente mângâiau valurile ce nu conteneau a se opri. Stufărișul din dreapta se mișca și el ușor, câte o plantă mai fiind zdruncinată de un pește flămând. Semăna cu un dans mut, care aparținea naturii. Fiecare mișcare era dictată de muma care a făurit locul.
O briză îl lovi peste față, părul ciufulindu-se. Nu se sinchisi să îl îndrepte. Dorea să privească spectacolul ce îi liniștea sufletul. Rămase pe loc, parcă hipnotizat de dansul lacului. Inspiră aerul curat, ce mirosea ușor sărat și a apă de iaz. Era un parfum simbolic, ce aparținea zonei. Un pește vioi sări din apă și îi atrase atenția. Valurile create de acesta se pierdură imediat, iar mică creatură fu primită la loc în matcă. Tot ce aparținea apei revenea înapoi.
La marginea malului, un mic bondar se chinuia să supraviețuiască. Încerca din răsputeri să caute scăpare din ghearele morții, însă valurile erau necruțătoare cu mica ființă. Îl băga sub apă ca mai apoi să îl lase să ia o gură mică de oxigen și înapoi se scufunda. Pe fața tânărului se putu zări un mic zâmbet în colțul buzelor. Se aplecă și luă o crenguță de lângă el. Întinse mâna și băgă crenguța pe sub bondar, apoi îl ridică. Mogâldeața nu stătu mult pe gânduri și se prinse cu putere de crenguță. Fusese salvarea lui. Băiatul îl așeză pe o frunză de soc, privindu-l cum se odihnea.
Mai multe crengi au pocnit brusc în spatele brunetului, la câțiva metri distanță. Sunetul îl făcu să intre în alertă. Se întoarse rapid, iar privirea îi căzu pe muza cu părul de foc. Ființa ce se simțea ca un intrus rămase pe loc, cu mâinile pe copaci cum se sprijinise de ei la coborâre. O nouă pală de vânt îi aruncă peste față firele roșcate, dar acestea reveniră la locul lor, pe lângă urechiușele albicioase.
