Hogwarts(Anul 6)-Secretele

14

   Ultima săptămână dinaintea vacanței de iarna ii prinsese pe elevi de la Hogwarts cu foarte multe teme. Harry si Ron luam masa in sala mare cand intra Hermione. Cu pași apăsați se îndrepta spre ei asezandu-se fix lângă Ron. Se vedea oboseala pe chipul ei însă zâmbetul ii rămăsese încă senin.

    -Harry, profesorul Slughor organizează o petrecere înainte de vacanta. Mi-a spus sa te anunt ca esti invitat si ca poti aduce si pe cineva cu tine.chitai fata vesele spre el

Pufnetul iritat al lui Ron le atresase atenția celor doi prieteni de lângă el.

  -Te duci cu iubitul tau, McLaggen? Sincer nici nu inteleg de ce te vrea profesorul pe tine acolo. Esti un sânge....

Însă băiatu sa opri la timp punandu-si mâinile la gură. Nu vroia sa spuna așa ceva însă ii scăpase fara sa vrea. Fata se ridică revoltată de pe locul ei aruncându-i o privire rănită.

    -Vroiam sa te invit pe tine, Ronald. Si daca tot consideri ca sunt un sange-mal, cred ca nu mai are nici un rost sa fim prieteni.

Apoi pleca grăbită cu lacrimi în ochii din Sala Mare. Harry ii arunca o privire dezamăgită prietenul lui si își continuă masa in liniste. Nu se aștepta ca tocmai el sa ii vorbeasca așa.

    De la masa celor de la Slytherin , Draco văzuse micuța certa dintre cei doi prieteni si tare ar fi vrut să știe si despre ce anume se certau. Vocea pitigaiata a lui Pansy ii atrăsese atenția înapoi spre ea.

    -Blaise, unde te duci?

    -Pai ma gândeam sa o invit pe Granger la petrecea dată de Slughorn.

    -Un sânge-mal?sări Pansy revoltată

     - Nu strica pentru câteva ore.

Ridică indiferent din umeri si ii ocoli pe cei doi plecând in cautarea brunetei. Nervi lui Draco erau in tinsi la maxim si făcea eforturi uriașe sa nu se duca după prietenul lui si sa ii dea un pumn. Il deranja sa il audă vorbind despre ea mereu , parca Blaise prinsese o obsesie pentru micuța brunetă. Constient ca nu ar trebui să se supere se ridică înfrânt de la masa si o lua cu pași mici spre ora de Apărare contra Magiei Negre. Avea oră cu cei de la Gryffindor si se simte mulțumit că o putea vedea pe fata. Comportamentul lui devenise iar rece si distanta fata de ea, evitand-o pe holuri sau in clasele de curs. Il durea sa o vadă râzând cu altcineva sau in prezenta altui băiat însă nu avea ce sa faca. Imediat după ora , Draco iesi mormaind din clasa indreptandu-se spre biblioteca pentru proiectul pe care îl avea de făcut cu brunetă.

   Mâna lui Draco și-a târât ochii în jos, înainte de a se repezi înapoi pentru a se concentra asupra părului stufos care stătea în fața lui.

- Asta e tot, Granger? a tras din trândăvie, iritația lui crescând din minut în minut, făcând o notă mentală pentru a-i întoarce favoarea lui Plesneală pentru că l-a lipit de ea.„Liliac îngrășat, crescut”, se gândi el cu amărăciune, sprijinindu-și picioarele pe masă.

  -Nu, asta nu e tot Malfoy!

Hermione a pufnit, aruncându-i o privire strălucitoare în timp ce cobora numeroase manuale groase și i-a dat picioarele de pe masă.

  -Granger, nu mai face ...

   -Nu sunt Pansy Parkinson, Malfoy! Refuz - mă auzi? Refuz să fac această misiune pentru tine. Acum da-ți jos fundul sânge-pur și du-te sa iei câteva cărți!

  -Obligă-mă. batjocori, întinzând din nou picioarele pe masă, trimițând fără efort numeroase texte pe podea.

Ochii Hermionei s-au înnebunit, ridicându-se imediat și trimitându-și scaunul în spatele ei zburând, determinând numeroși studenți să privească și să râdă la fața locului.

   -OH! Tu ești un ...

   -Micul gândac rău, da da, l-am mai auzit. Ceva nou, dragă?Draco zâmbi.

Arătând de parcă ar fi pe cale să explodeze, Hermione a smuls hârtiile de repartizare și geanta de cărți și s-a îndreptat spre secțiunea de restricții. Murmurând tot timpul de lovituri și blesteme pe care și le dorea lui Draco Malfoy. Nu ii venea să creadă că tocmai se întorsese la vechiul Draco cel nesuferit si enervant. Stia ca intr-un fel e vina ei însă nervi nu i se calmase deloc la gandul asta.
El a urmărit-o câteva clipe în timp ce ea arunca furioasă cărți - de fapt era draguta pentru ochi, a remarcat Draco, când nu alerga după oameni cu ticăloși ei.

  -Merită să fie strâns de glezne și forțat să asculte muzică de muggle ...mormăi Hermione furioasă pentru sine.

Un scurt scârțâit de surpriză i-a scăpat din gură când s-a trezit prinsă de bibliotecă, privind în privirea strălucitoare a lui Malfoy.

   -Tsk, tsk Granger. Nu am vrea asta acum, nu? Am auzit că muzica de muggle este groaznic.

- Lasă-mă să plec, Malfoy. Hermione zguduie: „Sau așa ajută-mă, voi arunca faimosul blestem al lui Ginny ...”

Hermione a fost întreruptă efectiv din discursul ei de promisiuni dureroase, pentru a găsi o pereche de buze calde și moi care se mișcau ușor împotriva ei.Și, și mai uluitoare, s-a trezit întorcând sărutul.În câteva clipe, Draco se trase înapoi, privind-o cu atenție.

  -Dacă asta trebuie să fac pentru ati închide gura, Granger, cred că acest aranjament va funcționa frumos.zambi jucăuș

Obraji fetei devenira foarte repede intr-un roșu aprins, impingandul mult mai departe de ea. Amândoi erau uimiți de ce se întâmplase in urma cu cateva clipe. Draco privea atent cum își apuca geanta si pleaca in graba din biblioteca. Isi dorise sa faca asta de foarte mult timp. El doar a privit locul unde fusese fata in urma cu cateva secunde si zâmbi.